Aluatul este marele dichis al oricarei placinte, daca vrei sa iasa rumena, pufoasa si aratoasa. Gustoasa iese sigur orice placinta mestesugita cu drag de catre gospodina.

Despre diversitatea umpluturilor pentru placinta ! Placinta are avantajul ca poti folosi acelasi fel de aluat, pregatit in casa sau cumparat din market (a se cumpara doar din cel facut cu unt, nu cu margarina) si sa pui ca umplutura ce-ti trece prin cap. Umpluturile pot fi pregatite rapid din ierburi (spanac, urzici, cu sau fara leurda sau macris – placinta cu urzici), ciuperci – placinta cu ciuperci, branza – placinta cu branza, carne – placinta cu carne, peste – placinta cu ton din conserva, porcarele (carnati si/ sau carne afumata) taiate marunt, varza murata – placinta cu varza sau amestec de legume trase in unt, urzici sau ficatei de pui.

Sfaturi legate de ce faina cumparam ? Faina are ea rolul ei – sa fie cat mai alba si cu cat mai multe zerouri puse pe ambalaj. Faina pe care scrie – pentru cozonaci mai da si rateuri. Ca sa te fixezi la un anumit tip de faina trebuie sa incerci mai multe, nu neaparat pe cele mai scumpe. Chiar daca faina integrala este mai sanatoasa, folosita pentru aluat poate colora aluatul usor fumuriu si aspectul final al preparatului nu va fi spectaculos. Este de preferat sa cumparam faina din grau macinat la o moara de la noi din localitate. Sigur este proaspat macinata si nu apuca sa se aglomereze din cauza umezelii. Eu prefer faina cumparata de la magazinele care vand paine proaspata si produse de cofetarie, facute pe loc.

Ingrediente de trebuita in reteta: aluat – faina 3 nule, unt proaspat (nesarat, cumparat de la ciobani), sifon/ apa minerala, sare grunjoasa, ulei de masline extravirgin, otet de mere; pentru umplutura – branza dulce (de vaca), telemea de oaie, oua de gaina (proaspete, cumparate de la precupete), spanac frunze (cat mai tanar si proaspat)/ spanac congelat sub forma de bilute, verdeata (marar si patrunjel, cateva fire de leurda), ulei de floarea soarelui, ceapa.

Aluat. Vrei nu vrei, la pregatirea aluatului trebuie sa respecti proportiile daca doresti sa nu iti imbogatesti performanta cu noi rateuri culinare – aluatul nu creste suficient si placinta se pleosteste imediat ce o scoti din cuptor. Ingredientele trebuie sa fie de calitate, in special faina. Ouale folosite la umplutura trebuie sa fie cat mai proaspete, de gaina crescuta in curte.

Pregatire aluat pentru placinta de casa. Aluatul se face din – o cana de sifon sau apa minerala (cana sa fie goala de un deget), 2 linguri de ulei de masline, 2 linguri de otet din vin de 9 grade (merge si cu otet de mere si miere), un praf de sare, faina cat inghite – pana se obtine un guguloi moale, dar care nu curge. Si treci la framantat faina pana se formeaza guguloiul, adica pana ce se obtine o pasta omogena, consistenta, careia ii simti fragezimea intre degete.

Se tine guguloiul 10 minute la rece, in frigider, apoi se intinde coca, cu sucitorul. Se aplica pe foaie un strat de margarina Unirea (cu alta margarina, nu iese bine) si se impatureste foaia in 3.

Aluatul se pune la rece in frigider pentru 30 de minute. Se repeta operatia de 3 ori, pana se consuma un pachet de margarina, de 250 gr.

Pregatire umplutura pentru placinta. Se pregateste un amestec din branza dulce, branza sarata – data pe razatoarea mare, 2-3 oua mari, de gaina, verdeata (patrunjel si marar verde taiat fin).

Daca folosim spanac proaspat, acesta se opareste in apa clocotita, se scurge intr-o sita si se marunteste folosind un cutit bine ascutit.

Alternativa ! Eu folosesc, uneori, bilute din spanac congelat rapid (pachet cumparat din market), pe care le calesc usor in ulei de floarea soarelui, impreuna cu o ceapa taiata fideluta.

Secretul calirii spanacului congelat ! (n tigaie, se pun bilutele de spanac congelate si ceapa taiata marunt, in uleiul neincins si se amesteca cu o paleta din lemn pana se evapora apa din spanac. Spanacul isi pastreaza culoarea verde si gustul, nu-ti sar stropi de ulei incins pe maini si nici mizerie nu faci pe jos in bucatarie (eviti astfel si discutiile cu consoarta).

Se amesteca bine branza frecata cu oua, cu spanacul calit.

Se scoate aluatul de la rece, se imparte in doua si se fac cu sucitorul sau se modeleaza cu mainile, 2 foi de aluat de marimea si forma vasului de copt.

Se intinde o foaie de aluat, pe fundul vasului de copt si se inteapa cu furculita. Se pune umplutura si se acopera cu cealalta foaie de aluat. Se inteapa cu furculita si foaia de aluat de deasupra.

Secret bine pastrat ! Daca ai uitat sa intepi cu furculita foile de aluat, risti sa se umfle prea tare placinta, iar cand o tai sa se pleostesca. Strici fasonul, nu de altceva.

Se unge foaia de aluat de deasupra cu ou batut. Se baga vasul de copt in cuptorul incins al aragazului, la foc mare.

A nu se uita sau neglija ! Dupa ce bagi placinta la cuptor nu pleci la televizor, te invarti prin jurul aragazului (doar coci la temperatura mare), aprinzi becul la cuptor, mai tragi cu ochiul prin geamul cuptorului, ca sa prinzi momentul potrivit, cand placinta este rumenita asa cum iti place. Nu de altceva, dar gurmetii profesionisti stiu sa evalueze nu doar gustul preparatului tau, ci si aspectul.

S-o mananci cu ochii nu altceva. Ca sa simti toate miroasele tainice, treci cu nasul pe deasupra vasului atunci scos din cuptor, tine-ti 5 secunde rasuflarea si apoi inspira adanc pe nas. Vei simti toata bogatia de miroase a campului inverzit si al gradinii de zarzavat.

Atentie ! Nu uita sa folosesti manusile de bucatarie, cand scoti tava din cuptorul aragazului. Nu miza pe faptul ca bucatar fiind pielea palmelor s-a mai ingrosat. Altfel, risti sa te cam usture arsurile capatate.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond !    M-am gandit sa fac aceasta reteta de aluat, cu fel de fel de umpluturi. Pe masura ce fac o noua umplutura, gust ce iese si apreciez, fac poze si daca merita pun reteta si pe blog. Sper sa merite.

Post-ul Placinta cu aluat pregatit in casa si spanac a aparut prima dată în Despre Mancare.

Nu am facut niciodata un secret din faptul ca imi place pestele sa-l gatesc – prajit, la cuptor, la gratar, la abur, cu sau fara legume, rasol sau saramura, dar si sa-l servesc cu tot felul de garnituri si sosuri, insotit de salate bogate, de sezon. Sosurile din rosii sau sosul cu praz, ciuperci si smantana (reteta acestui sos care poate fi servit la peste, dar la fel de bine si la carne este o inovatie a mea) sunt printre cele mai des servite.

Amintiri, amintiri … ! Am si uitat vremurile cand mergeam la pescuit, pe balta. Ce vremuri … ale tineretii mele. Doar sculele de pescuit (la care le curat de praf si le ung mulinetele uneori), stranse gramada intr-un sac menajer imi mai amintesc de iesirile pe malul raurilor/ baltilor. Asteapta saracele undite sa fie si ele intinse iarasi !? Cine stie …, poate anul acesta la vreo balta particulara sa se intample minunea. Am renuntat la pescuit in momentul cand baltile din jurul orasului au fost umplute cu cenusa produsa la termocentrala orasului in care se ardea carbunele iar pestele prins in rau mirosea a tot felul de chimicale. Si pestele prins prin baltile particulare, aparute in ultimii ani, situate fiind in apropierea raurilor poluate (au loc infiltratii din rau in balti sau creste nivelul baltilor la inundatii), are un miros specific care la prajire/ coacere devine de nesuportat.

Ce peste cumpar si gatesc ? Prefer pestele prins in salbaticie, pe care sa-l cumpar proaspat, intreg, la 1-1,5 Kg/ bucata. Nici pestele congelat (macrou si mai nou, somon salbatic de Atlantic) nu il evit atunci cand imi propun un pranz cu peste si prin galantare nu se gasesc pestii mei preferati, proaspeti (platica, caras, crap, stiuca, somn, salau, biban, lin). Pestele proaspat, cumparat intreg, are avantajul ca poate fi pregatit intreg sau portionat, de fiecare data dupa gustul si preferintele gospodinei.

In aceasta perioada, pestii (biban, stiuca, salau, platica, pastrav, somn, caras, crap, etc.) au icrele deja formate si se pregatesc sa le depuna. Rapitorii chiar au depus o mare parte din icre. Fiind deja prohibitie, la pescarie se aduce mai mult peste proaspat, de crescatorie (crap si pastrav), dupa care nu ma omor cu firea, gustul acestui peste fiind total diferit de cel crescut in salbaticie.

Prefer sa cumpar peste proaspat mai des, in aceasta perioada si sa-mi pregatesc singur icrele sarate. Icrele scoase din pesti se curata de pielite (evitandu-se spalarea acestora cu apa), se sareaza cu sare grunjoasa si se pot pastra chiar de la an la an, in borcane cu capac etans, la frigider. Deasupra borcanului cu icre se pune un strat ceva mai gros de sare grunjoasa. Bine curatate de pielite, sarate si amestecate cu sarea grunjoasa (fara a sparge „bobul”) icrele le-am pastrat chiar 2 ani.

Icrele sarate pot fi pregatite oricand (se inglobeaza ulei de floarea soarelui in icrele care se sparg prin frecare/ misare si se picura zeama de lamaie), la iuteala. Poti obtine aperitivul, imediat ce prajesti niste paine pe care intinzi icrele pregatite.

Icrele de peste, sarate, pot fi amestecate cu peste sarat/ marinat (scrumbie de Dunare) sau cu peste afumat (scrumbie, macrou, hering, pastrav, crap), ceapa taiata solzi, masline, ulei de masline, otet balsamic/ otet de mere si miere/ zeama de lamaie si se pregateste o salata minunata care servita cu paine calda poate fi o cina deosebita.

Icrele cu „bobul” mare – de pastrav (icre galbene) si cele de pastrav somonat (icre rosii) se servesc pe paine prajita unsa cu unt, ca aperitiv, de langa care o tarie din prune nu poate lipsi.

Ingrediente de trebuinta in reteta: cotlete de platica/ crap/ stiuca/ somn, cartofi, oua de rata, cascaval afumat, unt proaspat, ulei de floarea soarelui, untura de porc, sare grunjoasa, piper boabe, zeama de lamaie, malai.

Pestele intreg (o platica la 1,5-2 Kg) se portioneaza, folosind un cutit bine ascutit si se aleg cotletele mari pentru aceasta reteta.

Cotletele de platica se asezoneaza cu sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat si se stropesc cu zeama de lamaie. Se lasa la rece, in frigider, timp de 15-20 de minute.

Cotlete tavalite prin malai se prajesc intr-o tigaie cu margini inalte (sa nu sara grasimea), la foc mare, intr-un amestec de unt proaspat si ulei de floarea soarelui. Pentru gust, in amestecul de prajire se pot pune 2-3 catei de usturoi si cativa fulgi de ardei iute, uscat.

Ouale de rata se fierb in apa rece cu sare grunjoasa. Pentru a iesi moi, ouale de rata se fierb 3,5 minute din momentul in care apa da in clocot.

Ouale de rata fierte, se pun in apa rece si se tin 3-4 minute inainte de a se decoji. Pentru decojire, oul de rata se introduce intr-un borcan prevazut cu capac etans, in care este apa rece cat sa acopere oul.

Se zdruncina energic oul de rata fiert, in borcanul cu capac etans, pana ce oul se decojeste singur, complet.

De tinut minte ! Cartofii feliati, inainte de prajire, se sterg cu o carpa uscata sau se tamponeaza cu hartie absorbanta pentru a nu ingloba grasime prea multa in timpul prajirii. Pentru o coacere uniforma, este preferat ca prajirea cartofilor sa se faca in vase de tuci. Intoarcerea cartofilor in tuci, pentru o prajire uniforma, se face folosind o spumiera.

Cartofii se prajesc in untura de porc sau in ulei de floarea soarelui, la foc iute, sa iasa crocanti. Pentru a nu fi prea unsurosi, cartofii gata prajiti, inca fierbinti, se iau din tigaie folosind o spumiera si se sprijoana pe hartie absorbanta.

Minunea minunilor …. ! Se taie oul de rata fiert moale, dintr-o singura miscare, folosind un cutit foarte bine ascutit. Se rade cascaval afumat peste cartofi imediat ce au fost prajiti.

Reusita gastronomica deplina ! Galbenusul oului de rata se revarsa pe cartofi, in timp ce gurmetii asezati in fata farfuriilor sunt in extaz. Pentru un gust deoasebit, pe oul moale se rasneste putin piper boabe.

Daca tot am facut si platica prajita, asamblam pe farfurii pestele prajit, cartofii prajiti si oul de rata, fiert moale, „spintecat” deasupra cartofilor.

La un asa festin, un pahar de bere rece este intotdeauna bine venit spre bucuria gurmanzilor mereu insetati.

La acest preparat se poate servi o salata de sezon (leurda, ridichi de luna, sare grunjoasa, ulei de masline, zeama de lamaie/ otet balsamic/ otet de mere si miere, patrunjel verde).

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Ca de obicei, mi-a luat mai mult timp sa scriu reteta decat sa pregatesc pranzul. Acest preparat minunat, simplu si gustos, putand fi pregatit la repezeala (maxim o ora, cu ingaduinta pentru cei care incearca prima data), se poate servi si la cina, in special de cei veniti mai tarziu de la serviciu.

Post-ul Platica la tigaie cu cartofi prajiti si ou de rata a aparut prima dată în Despre Mancare.

In postul Paste-lui sunt putine zile cu dezlegare la peste. Pentru credinciosi si nu numai, sambara sunt doua sarbatori mari in calendarul ortodox – Sf. Gheorghe si Floriile. Este este dezlegare la peste, ocazie cu care o reteta cu peste nu poate lipsi de pe masa romanilor, chiar daca nu toti sunt fani convinsi ai pestelui.

Cu siguranta gurmanzii de pretutindeni si gurmetii profesionisti nu vor ezita sa doreasca/ sa pregateasca/ sa savureze un peste bine pregatit, plin de miroazne tainice si sa cinstasca un pahar de vin in cinstea lui Gheorghe, George, Margareta, Florin, Floarea, etc. din familie si/ a rudelor/ prietenilor.

Este vremea scrumbiei de Dunare care desi pretul acesteia a explodat pur si simplu (25-31 lei/ Kg) in pescarii (oare de ce, doar TVA-ul a scazut semnificativ ?!) este un peste gras, plin de omega 3, deosebit de gustos si preparat asa cum se cuvine – scrumbie de Dunare cu tocanita de ciuperci si cartofi natur, marinata din scrumbie de Dunare, scrumbie de Dunare cu legume si ciuperci la tigaie, cu greu poate fi refuzat de cei asezati in jurul mesei.

Daca pretul poate fi un obstacol in aprovizionare, platica de Dunare, mare, la 1,5-2 Kg/ bucata, are oase mai putine decat scrumbia de Dunare, este destul de ieftina (7,5-8,5 lei/ Kg) si poate fi pregatita in multe feluri – platica cu legume la cuptor, trunchi de platica la tigaie cu legume si surimi, platica la tigaie in sos de rosii, cu mamaliga calda. Platica este plina de icre in aceasta perioada, iar icrele pot fi conservate si astfel rezerva de icre de peste a familiei este asigurata pentru mult timp.

De ceva vreme am gasit prin marchet paste fainoase aduse de la nemti, de toate felurile, mari, din grau dur care se preteaza de minune sa fie pregatite cu tot felul de umpluturi – paste cannelloni umplute cu carne tocata de curcan, paste cannelloni umplute cu ciuperci, in sos de rosii, care pot fi servite ca garnituri la peste dar si la carne sau preparate cu branza, smantana si unt – paste cannelloni umplute cu branza.

Somonul de Atlantic, comercializat congelat are un pret accesibil (16-17 lei/ Kg). Chiar daca multi contesta calitatea acestui peste (recoltat din crescatorii aflate pe malul oceanului, nu prins din salbaticie), mie imi place.

Secretul pestelui congelat intreg ! Pestele congelat trebuie sa fie prins de putin timp, nu decongelat calupul pe peste pentru a fi ambalat separare si congelat pe bucati. Termenul de garantie este primul care trebuie verificat, dar si importatorul/ comerciantul. Daca pestele vine direct de la o firma straina, din tarile nordice, poate fi cumparat cu incredere. De altfel, dupa dezghetare in vederea pregatirii se vor observa oasele care nu sunt desprinse de carnea pestelui. O singura data avem dreptul sa ne pacalim, apoi notam comerciantul/ importatorul si il evitam cand facem cumparaturi.

Pentru reteta de astazi, care poate fi servita cu incredere de Florii, am cuplat somonul cu paste cannelloni umplute cu ciuperci.

Ingrediente de trebuinta in reteta: un somon intreg, paste cannelloni, ciuperci proaspete/ ciuperci oparite si congelate, ardei gras, rosii/ suc de rosii (amestec de rosii si ardei gras/ capia/ gogosari), oua de gaina, ceapa, usturoi, verdeata (patrunjel, marar si busuioc), ulei de masline, unt proaspat, orez, cascaval afumat, fulgi de ardei iute, sare grunjoasa, piper boabe, foi de dafin, cimbru uscat, lamaie, vin alb, sec.

Cum decongelam pestele ? Somonul congelat intreg se lasa sa se decongeleze de seara pana dimineata in frigider. Dimineata, pestele se scoate din frigider si se lasa la temperatura camerei 1-2 ore. Pestele se curata de solzi si la interior, se scot branhiile. Pestele intreg se spala bine cu apa rece si se lasa la scurs. Pestele se tamponeaza cu hartie absorbanta sau se sterge cu o carpa curata.

Pestele uscat se unge cu ulei de masline si se asezoneaza, la interior si pe exterior, cu cimbru uscat, sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Se pune multa zeama de lamaie pe peste, pentru a nu se usca in timpul coacerii.

Intr-o tava de copt, pe un gratar, se aseaza pestele intreg. In tava se pun boabe de piper, fulgi de ardei iute, cimbru si foi de dafin.

Tava de copt se introduce in cuptorul incins al aragazului,la foc mare, pentru 15-20 de minute/ Kg de peste. La jumatatea intervalului de timp, se scoate tava din cuptor si se intoarce pestele folosind 2 palete de bucatarie sau un cleste si o paleta (in functie de marimea pestelui).

Nu-i nicio greseala ! Pestele se poate acoperi cu o hartie de copt, udata cu apa rece si stoarsa. In acest caz, nu se mai intoarce pestele si se tine la cuptor cu 5 minute mai putin.

In primul caz, pestele gata pregatit va avea pielea ceva mai crocanta si se va putea portiona mai usor, folosind un cutit bine ascutit.

Pestele gata pregatit se pastreaza acoperit cu hartie de copt, timp in care se va mai coace prin propria caldura inmagazinata.

Ceapa tocata marunt si 2 catei de usturoi taiati felii subtiri se calesc in ulei de masline, la foc potrivit.

Ciupercile tocate fasii se calesc impreuna cu ceapa. Se asezoneaza cu sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, cimbru si fulgi de ardei iute.

Spre sfarsitul calirii ciupercilor se picura vin alb, sec, pentru un gust deosebit al ciupercilor.

Se adauga o mana de orez in tigaie si se continua calirea prin amestecare continua cu o lingura din lemn.

Se continua calirea pana infloreste orezul.

Se pregateste sosul in care se vor coace cannelloni. Ardeiul gras tocat marunt se caleste in ulei de masline.

Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Se adauga rosiile decojite/ nedecojite, taiate marunt si se continua calirea pana incepe sa se formeze sosul.

Se adauga suc de rosii/ pasta de rosii si se continua fierberea sosului. In sos se adauga verdeata (marar, patrunjel, busuioc) tocata marunt.

Pentru legarea umpluturii de ciuperci si orez, se sparg doua oua de gaina, proaspete. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat.

Ouale se bat bine folosind telul sau o furculita.

Se definitiveaza umplutura pentru cannelloni, prin inglobare in amestecul de ciuperci si orez a oualor batute si a cascavalului afumat dat pe razatoarea mare.

Se adauga verdeata (marar, patrunjel, busuioc) tocata marunt.

Se amesteca cu lingura de lemn pentru ca oul batut sa se repartizeze uniform si sa nu se formeze pojghita.

Tuburile de cannelloni se umplu folosind o lingurita sau cu degetele, indesand umplutura pentru uniformizare si presare in interiorul tubului.

Post-ul Somon la cuptor cu ganitura de cannelloni umplute cu ciuperci a aparut prima dată în Despre Mancare.

Daca nu ai pastrat de la mielul de Paste ceva coaste si cotlete, le cumperi de la bacanie (atentie sa fie de un rosu crud nu inchise la culoare). Mai cumperi din piata 2-3 legaturi de usturoi verde, 1 legatura de ceapa verde si o legatura de marar verde.

Ingrediente de trebuinta in reteta: coaste de miel/ ied, usturoi verde, marar verde, ceapa verde, ceapa uscata, ardei gras, leurda, ulei de floarea soarelui/ ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe, rosii, suc de rosii.

In reteta se pot folosi ardei si rosii din cele puse la congelator in toamna trecuta.

Speli bine carnea si o portionezi. Cureti carnea de pielite.

Incingi ulei intr-o cratita si prajesti carnea la foc iute pe ambele parti.

Speli zarvavatul si il lasi la scurs. Calesti separat intr-o tigaie o ceapa veche, taiata solzi, ceapa verde si usturoiul verde, taiate bucatele de 2-3 cm lungime, cateva felii de ardei gras.

Poate iti place putin mai usturoiat ! Daca ai luat leurda pentru salata (tot ai fost in piata), taie si vreo cateva foi, bucati fine si pune-le la calit. Taie marunt mararul.

Pune ce ai calit, in cratita, peste carnea prajita, adauga putina apa si 2-3 rosii decojite, taiate marunt. Lasa la fiert cu capacul pus pe cratita, la foc potrivit, pentru cca. 35 minute. Presara mararul deasupra si lasa cratita acoperita, cu focul stins, pentru 10 minute, sa se omogenizeze miroasele.

Mancarea se serveste calda, cu mamaliga calda sau rece.

Merge si cu ridichii de luna.

Daca vrei sa simti toate aromele unei mancari delicioase de primavara, treci intai cu nasul pe deasupra farfuriei.

O tuica de pruna face savoarea si mai mare.

Pofta buna !

Post-ul Stufat de miel crescut la stana a aparut prima dată în Despre Mancare.

In familia mea, carnea de miel este preparata in special la sarbatoarea de Paste. Carnea de oaie este gatita ori de cate ori gasesc la piata (la producatori) carne care sa-mi placa – proaspata, de culoare rosu deschis, cu ceva grasime. De preferat este sa cumparati o pulpa de berbecut, din spate, intreaga, are vreo 5-6 Kg. Carnea de ied, mai rar comercializata pe piata, o consideram o adevarata delicatesa. Secretul, este modul de preparare.

Pentru Paste cumpar direct de la producator, un ied/ miel intreg, de vreo 10-12 Kg, „batut” (mai mult indesat, decat lung, cu ceva grasime pe pulpe). Daca se cumpara mai din timp (ceva mai ieftin decat joi-vineri inainte de Paste), pastrez in congelator, in pachete separate, maruntaiele (ficat, inima, rinichi), plamanii si prapurele.

Cum putem imbunatati drobul din maruntaie de ied/ miel ? Se poate cumpara din timp (in ajun de Paste risti sa nu gasesti ce doresti) si un pachet de ficat de pasare, refrigerat, pentru a pastra anumite proportii intre ingrediente. Daca faci drob de miel si maruntaiele sunt mari, nu mai trebuie sa completezi cu ficat de pasare.

Varietati de drob ! La drob, in afara de numai maruntaie de miel/ ied se pot folosi si numai maruntaie de curcan/ gasca/ rata/ pui sau din burta de vita. La drobul din maruntaie de pasare si la cel din burta nu se folosesc plamani.

Daca nu ai prapure de miel/ ied/ oaie se poate folosi o foaie subtire de aluat.

Ingrediente de trebuinta pentru drob: maruntaie de miel/ ied (rinichi, inima, ficat, plamani), prapure de miel/ ied, verdeata multa (ceapa, usturoi, marar, patrunjel), oua proaspete, de gaina; unt proaspat, ceapa uscata, ulei de floarea soarelui, sare grunjoasa, piper boabe, cimbru uscat, paine muiata in lapte cald.

Pachetul se scoate din congelator de cu seara si se lasa in frigider sa se dezghete lent. Dimineata, maruntaiele si plamanii de ied, dezghetate, impreuna cu ficatul de pasare, se tin in apa rece 2-3 ore, pentru a iesi tot sangele din ele. Dupa dezghetare, prapurele iedului se pune separat in apa rece.

Se pun la fiert, 5-10 minute, intr-o oala cu apa clocotita, maruntaiele si plamanii de ied/ miel, impreuna cu ficatul de pui, putin cimbru si sare. Maruntaiele de ied/ miel pot fi bagate in cuptorul incins, impreuna cu niste ceapa alba intreaga, ulei, sare si piper proaspat macinat, cimbru si se lasa la copt pana se inmoaie ceapa, care devine aurie (cca.1 ora). Plamanii de ied/ miel se fierb in apa clocotita, cu sare, cca. 30 de minute.

Maruntaiele si plamanii, fierte, se scurg de apa fierbinte si se spala ingredientele cu apa rece, in cateva jeturi. Maruntaiele coapte se lasa putin la racit.

Se toaca cu cutitul, toate ingredientele, in cubulete. Cui ii place poate sa dea maruntaiele si plamanii prin masina de tocat carne. Noua ne place sa se simta in gura bucatica de ied.

Tocatura de cutit se amesteca cu multa verdeata (foi de ceapa verde, patrunjel si marar, tocate marunt), ceapa prajita (2-3 cepe mari, albe, tocate solzi, inabusite in ulei – pana ceapa devine aurie), 3-4 oua de gaina , cumparate de la tarani (au galbenusul portocaliu), sare, piper, 2 felii de paine muiate in lapte fierbinte. Daca ai copt maruntaiele impreuna cu ceapa, nu mai adaugi si ceapa prajita.

Se amesteca, pana se omogenizeaza bine, toate ingredientele.

Se unge cu unt cumparat de la tarani (de culoare galbena, fara apa) o tava de Jena, din sticla termorezistenta. Se asterne prapurele in tava si se umple cu tocatura. Prepurele se impatureste deasupra umpluturii/ tocaturii.

Se unge prepurele, pe deasupra cu ou batut si se introduce tava in cuptorul incins, la foc mic. Drobul este gata cand se rumeneste deasupra si se desprinde usor de marginea tavii.

Drobul se serveste fierbinte, cu mustar si salata verde cand este proaspat pregatit.

Un singur pahar de vin alb sec, rece, este bine venit. Doar nu facem chef, nu ? Sau poate facem ?!

La masa de Paste, drobul se serveste si rece, langa oua rosii si branza de oaie. Mustarul trebuie sa fie pe masa. O tuiculita de pruna iti deschide apetitul pentru „luptele grele” cu bunatatile preparate, care urmeaza a fi servite la masa.

Despre bogatia unei mese festive din ziua de Paste, iata o idee.

Pofta buna, voi gurmanzi, convertiti prin retele mele, sa incercati sa gatiti si sa mancati preparate din oaie, miel sau ied ! Riscati, nu aveti ce pierde. Nu plecati cu idei preconcepute – nu mananc eu carne de oaie. Nici nu stiti ce pierdeti.

Post-ul Drob de ied crescut in „batatura” a aparut prima dată în Despre Mancare.

Pentru sarbatoarea pascala, vopsirea oualor, in Joia Mare, era un moment pe care, copil fiind, il asteptam cu nerabdare in fiecare an. Mama si bunica vopseau tot felul de oua – de gaina (cele mai multe), o duzina de rata, o duzina de curca si cateva de gasca. In mintea mea de copil doream sa se sparga la fiert macar un ou de gaina, cat de mic, pe care sa-l mananc atunci, in fuga, cu un coltuc de paine calda, atunci scoasa din cuptor. Coltul de paine aburinda trebuia musai sa fie uns cu unt proaspat, nesarat, din cel cumparat de la prietenii ciobani ai tatalui meu, care ni-l aduceau acasa.

Amintiri, amintiri … ! Nu am facut niciodata un secret din faptul ca oul fiert moale, servit la micul dejun, este felul meu preferat, mai ales daca este insotit de paine prajita unsa cu unt. In copilarie serveam langa oul fiert o cana cu lapte sau o cana cu cacao cu lapte (ceai serveam foarte rar, doar daca eram racit si trageam de nas, ceaiul fiind considerat in familie doar pentru doftoricirea celor bolnavi). Inaintand in varsta, cafeaua neagra, tare si amara a inlocuit doar laptele, fara a renunta la oul fiert.

In vremea copilariei mele, vopselele pentru oua, cumparate din magazin, erau o raritate. Mult mai tarziu a aparut vopseaua Galus (astazi este singura pe care o utilizez in afara de vopselele naturale), care era folosita pentru vopsirea lanii si a bumbacului. Plicurile cu vopsea se aduceau de la oras de tata cand avea drum cu diverse treburi si pe lista de cumparaturi se regaseau obligatoriu – vopsele pentru oua.

Ingrediente de trebuinta in reteta: oua proaspete, otet din vin alb, ulei de floarea soarelui/ slanina de porc, vopsele pentru oua, sare grunjoasa. Sa ai la indemana o carpa alba, curata.

Vopsirea oualor cu vopsele naturale ! Mama si bunica foloseau tot felul de gaselnite, mostenite din batrani, pentru vopsirea oualor. Ca sa le dea oualor vopsite un aspect ceva mai deosebit, cum vopselele naturale obtinute erau destul de palide, foloseau tot felul de frunze (patrunjel, marar, telina, leustean, etc.) pe care le lipeau pe ouale stranse, separat, in bucati de ciorap si asa le puneau in vopsele. Cand copiii mei erau mici, sotia recurgea destul de des la astfel de trucuri.

Cum se obtin in casa vopselele naturale, cu ceea ce ai la indemana ? Printre cele mai des folosite vopsele naturale trebuie amintite: rosu – suc concentrat din sfecla rosie; galben – cateva linguri de turmeric pudra; galben-portocaliu – multe frunze de ceapa galbena; verde – o mana de frunze de spanac din cele de un verde crud sau un manunchi de iarba verde inchis, cu frunza lata; albastru – cateva frunze de varza rosie, zdrobite cu facaletul sa scoata sucul; mov – o mana de afine de padure, zdrobite, sa iasa sucul; maroniu – cafea tare sau ceai negru, concentrat, etc.

Fierberea oualor ! Ouale proaspete trebuie tinute la temperatura camerei cateva ore inainte de a le fierbe. Ouale reci (scoase atunci din frigider), puse la fiert, se vor sparge in timpul fierberii. Ouale se pun la fiert in apa rece cu sare grunjoasa.

Pentru a fierbe ouale proaspete, mai intai trebuie sa cunosti preferintele membrilor familionului. Unii vor ouale sa fie fierte beton, unii le prefera pe cele fierte tari, putini (printre care ma numar si eu) le prefera pe cele cleioase.

Ouale dorite cleioase in final,se fierb intr-o cratita de 3-4 litri, in apa rece in care se pun 2-3 linguri de sare grunjoasa. Masurarea timpului de fierbere incepe din momentul cand apa clocoteste – timp de 1 minut cele de bibilica/ cata si prepelita; 2 minute cele de gaina; 2,5 minute cele de rata si curca, 3 minute cele de gasca.

Pentru ouale care se doresc a fi in final tari, timpul de fierbere creste cu 1 minut la fiecare tip de oua, iar pentru ouale beton, timpul de fierbere creste cu 2 minute.

Se pregateste intr-o cratita de 1-1,5 litri, in serii pentru 5-8 oua deja fierte, apa fiarta clocotita, in care s-au fiert anterior vopselele naturale pana se obtine culoarea dorita. Culoarea dorita se obtine prin fierberea frunzelor, pudrei, fructelor, timp de 3-5 minute. Pentru vopselele din plic se respecta tehnica mentionata pe plic. De regula, vopselele se pun in apa clocotita timp de 2-3 minute si se da in cateva clocote.

In apa colorata, in care se pun 2-3 linguri de otet de 9 grade, se introduc ouale fierte (folosind o spumiera pentru a le scoate din apa de fiert si a le introducere in apa colorata). Ouale fierte se tin 1-1,5 minute in apa cu vopsea pentru oua.

Ouale vopsite se scot pe hartie absorbanta si se lasa sa se usuce vopseaua, 1-2 minute, timp in care se continua si coacerea oului.

Pe o carpa curata se pun picaturi de ulei de floarea soarelui si se sterg ouale cu carpa pentru a le da luciu. Ouale vopsite se pot unge cu slanina si apoi se sterg cu carpa alba, curata.

Ouale vopsite se ciocnesc in zilele de Paste, insotite de urarile: Cristos a inviat – adevarat a inviat ! Se pot vopsi oua in toate zilele pana la Inaltare (40 de zile dupa Paste).

Ouale vopsite, decojite, se cunsuma cu paine calda si mustar si/ sau salata de sezon (salata verde, leurda, ceapa si usturoi verde, patrunjel si marar verde, ridichi de luna, ulei de masline si zeama de lamaie).

La oua merge de minune o tarie – tuica de prune.

Mostenire bine pastrata in familie ! Spre bucuria gurmetilor profesionisti, dar si a gurmanzilor de ocazie am o reteta, mostenita de la soacra mea: oua fierte, tari, decojite, taiate in felii subtiri se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Cine doreste poate sa puna si boia iute si/ sau boia dulce. Se picura ulei de masline si zeama de lamaie pe oua. Se amesteca mixtura. Se moaie cu paine calda in sosul format, se ia in furculita o bucata de ou, se musca din painea calda si se serveste salata verde. Printre imbucaturi, se soarbe cate un strop din paharelul cu tuica de prune.

Paste fericit voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu uitati niciodata de traditiile voastre stramosesti.

Post-ul Vopsitul oualor pentru sarbatoarea de Paste a aparut prima dată în Despre Mancare.

Nefiind posibila adunarea familiei pentru a sarbatori cum se cuvine Pastele, in 2009 am portionat iedul cumparat si l-am pus in pachetele separate, la congelator, pentru diverse retete care urmau a se pregati ulterior.

Pachetul care continea capatana, partea de jos a picioarelor si 2 bucati de gat era destinat unui bors.

Am lasat de cu seara pachetul sa se dezghete lent, in frigider.

Carnea de ied este foarte frageda, deosebit de gustoasa, consistenta si nu produce rictusuri celor ceva mai simandicosi.

Se spala carnea dezghetata, in apa rece, pentru a se inlatura eventualele urme de sange inchegat.

Secret ! Daca vrei sa-si pastreze gustul nealterat, cand congelezi carne (indiferent de animal), sa nu o speli. Daca are sange inchegat, il indepartezi cu cutitul si stergi bine carnea cu o carpa curata.

Cureti o ceapa si o tai solzi. Poti toca si 2 fire de ceapa verde. Dai pe razatoarea mare un morcov, un pastarnac, o telina mica si o radacina de patrunjel. Tai si vreo cateva feliute de ardei gras.

Calesti legumele in ulei de floarea soarelui, amestecand cu o lingura de lemn, la foc mare, pana se moaie ceapa. Adaugi 2 litri de apa rece incalzita si lasi la fiert.

Oparesti carnea de ied, in apa clocotita. Carnea oparita o speli cu apa calduta si o pui in oala cu zarzavat. Lasi la fiert, la foc potrivit, cu capacul pus pe oala, pana se fierbe carnea.  In timpul fierberii, adaugi cateva tulpini de leustean verde.

Borsul se cumpara din piata sau din marchet. Il gusti sa vezi cat de acru este.

Bors pregatit in casa ! Prefer borsul pregatit in casa dupa o reteta mostenita de la mama. Cu o saptamana inainte de Paste poti sa pregatesti borsul pentru acrirea ciorbelor. Intr-un borcan de 3 Kg, cu capac, se pun: o mana de tarate de grau, o mana de malai de porumb, o jumatate de lamaie taiata felii, o felie de paine prajita sau o lingurita de drojdie de bere, tulpini de leustean verde, o crenguta de visin. Se fieb 2 litri de apa si se lasa la racit pana la 30 de grade C. Apa fiarta si racita se pune peste ingredientele din borcan. Se amesteca cu o lingura de lemn, de 2-3 ori/ zi in borcanul lasat la soare. Dupa 3-4 zile, borsul este acrisor si deja poate fi utilizat pentru acrirea ciorbelor. Pe masura ce se consuma din lichid, se poate adauga apa fiarta si racita si 2-3 linguri de tarate, avand astfel borsul facut de tine, cateva luni.

Cum se foloseste borsul pentru acrit ? Fierbi borsul intr-o cana si culegi spuma. Cantitatea de bors adaugata este legata de cat de acra doresti sa iasa borsul de ied/ miel.

Cand carnea este fiarta, adaugi in oala de ciorba, borsul fierbinte si mai lasi la fiert 2 minute. Opresti focul si lasi sa se linisteasca putin fiertura.

Bati 2 -3 oua cu furculita, adaugi niste zeama de lamaie (vezi sa nu iasa prea acru) si niste leustean verde tocat marunt. Torni 2 polonice de zeama de ciorba peste ouale batute, amesteci compozitia si o torni peste ciorba, amestecand cu polonicul, sa se omogenizeze.

Secret ! Nu pune ouale batute peste ciorba, daca nu ai oprit focul. Se va branzi oul si strici aspectul borsului.

Borsul se serveste fierbinte cu mamaliga calda si leustean verde presarat deasupra.

Te alinti cu o tuiculita din prune in timpul mesei, chiar daca afara este canicula. Nu vei transpira mai mult, ba din contra te vei simti bine si pe dinauntru.

La felul doi poti servi cotlet/ coasta/ pulpa de ied de sau miel, cu cartofi noi pregatiti la cuptor. Se serveste impreuna cu o salata de sezon (salata verde/ varza noua, leurda, ridichi, castraveti, frunze de patrunjel, ulei de masline, sare grunjoasa, zeama de lamaie/ otet de mere si miere).

Pastele 2009 (cand a fost scris initial aceasta reteta pentru bors de ied) a fost unul trist, necazuri in familie si nu ne-am putut strange toti ai casei in jurul mesei de sarbatoare. Totusi, am ciocnit cate un ou rosu si am servit la repezeala cate ceva din cele pregatite.

Merge un vin rosu/ alb demisec.

Obiceiuri traditionale romanesti ! Pastele se sarbatoreste in familie, cu toti ai casei adunati in jurul mesei bogate, pline de bunatati traditionale romanesti.

Voia buna trebuie sa se exprime prin glasurile celor prezenti.

Ne aducem aminte si ii pomenim pe cei plecati dintre noi.

Pofta buna frati gurmanzi, chiar daca nu sunteti „amicii” carnii de oaie sau de ied ! Incercati sa gustati, incercarea moarte nu are. Ideile preconcepute despre mirosul carnii de oaie se „mostenesc” in familie, nu se datoreaza unei retete neacceptate de stomacul prea fin.

Post-ul Bors de ied crescut in „batatura” a aparut prima dată în Despre Mancare.

Traditia noastra, stramoseasca, ne invata, sa avem cozonac pe masa la toate marile sarbatori crestinesti. Mama mea facea un cozonac minunat. Am mostenit reteta si sotia mea care este vioara intai la prepararea cozonacului, o foloseste de multi ani. Eu, care nu ma pot lauda cu o rabdare de fier, sunt ucenicul bun la toate (cumparaturi, aducere vase de prin camara sau balcon, ajutor la cernut faina sau desfacut borcanul cu zahar, uns tavile cu grasime sau tocat nucile, pus tavile cu cozonac, la soare/ langa cuptorul aragazului, etc.), care tinde spre titlul onorific de calfa, de cofetar, mai mult cu „galeria” si gargara, cu oarece sfaturi, de interes comun, privind „imbunatatirile” care pot fi aduse, tinand cont de ceea ce ne ofera piata, astazi.

La noi in familie se pastreaza traditiile crestinesti. Facem cozonac la Paste si la Craciun, la unele pomeniri ale parintilor si bunicilor, plecati dintre noi si ori de cate ori avem pofta de cozonac cald.

Nici pozatul nu este o treaba usoara ! Cum reteta urmeaza a fi pusa pe blog, pozatul nu este o treaba chiar simpla, in conditiile in care operatiile care se fac, sunt numeroase, fiecare cu chichizul ei, iar „actorul principal” nu are rabdare sa caute pozarul (numarul 2 in ierarhia prepararii cozonacului) unghiul cel mai potrivit de lumina, ca sa iasa poza cea mai faina.

Nici scrisul pe blog al retetei de cozonac nu este o treaba care sa dureze un timp limitat ! Cand am inceput sa scriu reteta, eram convins ca prelucrasem pozele facute cu ocazia prepararii cozonacului, anul trecut, de Paste. Surpriza insa ! Caut pozele in arhiva calculatorului si constat ca nu le prelucrasem in asa fel incat sa fie acceptat formatul pe blog. Dupa ceva boscorodeli in barba, salvez ciorna (probabil ca s-au gandit cei care au inventat blogurile, ca vor fi printre utilizatori si niste gura casca) si trec la prelucrarea pozelor originale. Imi va lua ceva timp, dar in final (spre seara insa, dupa cateva salvari de ciorne) intreaga reteta de cozonac si multele poze facute, vor fi postate pe blog.

In loc de laude ! In putinele retete de dulciuri/ prajituri facute de mine singur, ma tin de vechiul obicei – nu pun cantitati cantarite (prea complicat pentru varsta mea), doar la ochi si dupa miros. De cele mai multe ori imi iese, la tartele cu fructe, clatite, pateuri, gogosele, galuste cu prune, etc. Uneori dau gres la prima „infatisare”, dar reusesc sa o dreg intr-un final (sau asa vreau eu, sa cred).

La cozonacul traditional (dulce, cu tot felul de umpluturi) si la cozonacul pasca se folosesc aceleasi ingrediente de baza.

Ingrediente de trebuinta in reteta. Cantitatile sunt cantarite/ stricte. 

Cozonacul se pregateste din: 2 Kg de faina (trei nule  sau faina alba, speciala pentru cozonac), 12 oua (mari, de gaina, proaspete), un pachetel de drojdie (cca. 25 grame), 600 de grame de zahar tos, 24 de linguri de unt topit, cumparat de la ciobani  (pe vremuri de restriste, cand untul era pe cartela, puneam margarina topita/ amestec de margarina topita si ulei de floarea soarelui), cca.1 litru de lapte dulce, fiert si racit, sare grunjoasa.

Umplutura pentru cozonac este diferita, dupa preferintele fiecaruia. Daca se face pasca, se foloseste un amestec de branza dulce, smantana, zahar si stafide/ alte fructe confiate. La cozonacul dulce se pune in umplutura nuci, alune de padure, rahat, cacao, seminte de mac, fructe confiate, stafide, etc., in diferite amestecuri.

Se face o maia din 4 linguri de faina, cu varf, drojdie, o lingura de zahar si putin lapte dulce, caldut.

Laptele dulce incalzit putin, este folosit pentru activarea drojdiei.

Se amesteca faina cu drojdia, zaharul si laptele caldut.

Maiaua se lasa la crescut. Se observa cu ochiul liber cum creste maiaua in volum.

Se amesteca 4 linguri de faina cu o cana cu lapte clocotit. Se lasa sa se raceasca.

Dupa ce a crescut maiaua vizibil, se amesteca cu laptele ingrosat cu faina, care nu trebuie sa fie fierbinte si se lasa maiaua in continuare, la crescut.

Se bat jumatate din albusuri cu toate galbenusurile (folosind un tel sau mixerul) si zaharul, pana se topeste acesta. Se adauga esente (rom, fistic, lamaie, migdale, etc.), extract de vanilie/ zahar vanilat/ bucati fine de baton de vanilie, coaja rasa, de lamaie si/ sau de portocala.

Se adauga 3 cani de lapte cald si un praf de sare grunjoasa.

Se amesteca in continuare, pana se obtine o masa destul de omogena, ca o pasta mai consistenta.

Restul de faina se pune intr-o copaie din lemn impreuna cu maiaua de cozonac, crescuta.

Untul se pune la topit pe flacara sau la cuptorul cu microunde, 10 secunde (fara sa fiarba in timp ce se topeste).

Se amesteca maiaua cu faina cernuta prin sita fina (pentru a se retine eventualele cocoloase/ aglomerari), aducand faina din aproape in aproape, spre maia.

Se continua amestecarea ingredientelor turnand ouale batute cu lapte cald si zahar peste faina si maiaua crescuta

Untul topit se adauga treptat, cate 2-3 linguri si se framanta cu nadejde, pana se adauga tot untul.

Se continua framantarea pana se adauga tot untul si cozonacul incepe sa se desprinda cate putin de maini. Daca este nevoie, se mai arunca cate un praf de faina peste cozonacul framantat.

Cozonacul framantat se lasa la crescut, langa o sursa de caldura sau in soare, indirect, acoperit cu o panza curata.

O parte mica din cozonacul framantat si crescut se amesteca cu cacao, pentru a se forma un prim „lob” al cozonacului de Paste. „Lobul” se lasa in continuare la crescut, intr-un vas, separat de restul cozonacului framantat.

Se incepe pregatirea umpluturilor pentru cozonac.

Branza dulce se amesteca cu smantana grasa, putin unt topit si stafide tinute in rom pentru rehidratare si un gust deosebit. Este umplutura pentru pasca.

Rahatul (cu fructe, cacao, fistic, nuca de cocos, etc.) se taie felii. Se pot folosi si fructe confiate/ uscate (caise, curmale, merisor, ananas, etc.) rehidratate in rom/ coniac sau ca atare, doar feliate.

Nuca taiata cu cutitul si apoi presata intr-o carpa curata, cu facaletul, se amesteca cu cacao, pentru a se forma un alt „lob” al cozonacului de Paste.

Se unge o forma de copt, teflonata/ metalica, cu unt proaspat pentru coacere pasca.

Se unge un vas din sticla termorezistenta/ metalic/ teflonat, cu unt proaspat, pentru coacere cozonac.

Pentru pregatirea umpluturilor, se ia cate o parte din cozonacul framantat si deja crescut binisor, se adauga umplutura, se da forma dorita pentru cozonac si se pune in forme de copt, lasandu-se cozonacul, in continuare, la crescut, in forma de copt.

Se pune o parte din cozonacul framantat si crescut in forma teflonata, unsa cu unt.

Se adauga umplutura pentru pasca, asezandu-se spre mijlocul cozonacului framantat si crescut, lasand marginile libere.

Se face umplutura din rahat pentru cozonac dulce, folosind alta portiune de cozonac framantat si crescut.

Se face umplutura din rahat pentru o alta portiune din cozonacul framantat si crescut, amestecat cu cacao.

Trebuie formati si ultimii 2 „lobi” pentru cozonacul de Paste.

Pentru un „lob” folosim cozonac framantat si crescut, cu umplutura din nuci amestecate cu cacao si cu felii de rahat.

Pentru ultimul „lob” al cozonacului pentru Paste folosim cozonac framantat si crescut, cu umplutura din nuci amestecate cu cacao.

Cozonacul de Paste, format din 4 „lobi” (fiecare cu lobul sau – mama, tata si cei 2 copii) se aseaza impreuna in vasul din sticla termorezistenta.

Toti cozonacii asezati in forme, se lasa la crescut, cu tavile acoperite cu o panza curata, langa o sursa de caldura.

Se bat 2 oua de gaina, proaspete (altele decat cele din reteta), cu telul. Cu ouale batute se vor unge toti cozonacii facuti si pasca, folosind o pensula, inainte de a fi bagati in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit.

Cand nu ai ce face, iti cauti singur de lucru sau te scarpini fara sa te manance ! Pentru coacerea cozonacilor in cuptorul aragazului trebuie sa ne inarmam cu rabdare, daca dorim sa cresca cozonacii frumos si apoi coacerea sa fie corecta. Un plus la coacerea cozonacilor il constituie insusi cuptorul aragazului. In urma cu vreo 4 ani, am zis sa ne modernizam si am inlocuit batranul aragaz (bun inca, dar vezi doamne, nu era modern), caruia ii cunosteam toate hachitele, cu un aragaz nou, pe care nici pana in prezent nu il cunoastem ca lumea. Cand ti-e lumea mai draga, te pomenesti ca arde cratita pe la colturi. Cel mai rau este ca arde si preparatul tau nu este suficient de bine copt. I-am pus gand rau miselului, desi nu as mai dori sa risc, sa cumpar ceva si mai „necunoscut”, acesta fiind singurul motiv pentru care gandul nu a fost indeplinit deja.

Cozonacii au crescut falnic. Ii ungem pe rand, pe masura ce se introduc la copt.

Cozonacul de Paste a crescut frumos.

Si pasca a crescut la fel de frumos. O ungem cu ou batut.

Ceilalti cozonaci nu puteau sa se lase mai prejos, au crescut si ei frumos. Ii ungem si pe ei cu ou batut.

Rabdare, rabdare si iarasi rabdare. Un cuptor din caramida, in ograda, ar fi rezolvat toata coacerea cozonacilor si a pascai intr-o singura serie. Ferice cei care au in dotare cuptor, in livada.

Cozonacul este copt atunci cand introducand o scobitoare in el, o scoatem fara nimic pe aceasta. In mod normal, cozonacii ar trebui sa fie si frumos rumeniti.

Cozonacul il facem vineri inainte de Paste, incepand dis de dimineata.

Cozonacul pentru Paste este gata. L-am scos din forma de copt si am gustat deja o bucatica, asa de incercare. Numai cine nu a servit cozonac cald, atunci scos din cuptor, nu ramneste. Gurmanzii de pretutindeni stiu de ce.

Si pasca este gata. Am scos-o si pe ea din tava de copt si am taiat o felie ceva mai generoasa. Gurmetii profesionisti vor fi ingaduitori ca nu am asteptat sa se raceasca.

Nu era sa tai chiar toti cozonacii si sa-i incerc pe toti.

Secretul cozonacului delicios ! Batranii nostrii aveau o vorba – cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Vorba era aplicabila si pentru cozonaci. Daca doreai sa reusesti niste cozonaci aspectuosi, care sa starneasca invidia vecinilor, pregatirea cozonacilor era programata, sa inceapa la 5 dimineata. Cum batranii nostrii faceau multi cozonaci, sa aiba si de impartit la cei nevoiasi, la biserica, pana seara tot coceau la cozonaci. Avantajul lor era si cuptorul de caramida din curtea casei, care nu soma nici in restul anului, cand nu se faceau cozonaci, caci coceau paine.

Amintiri de familie, cu multe bune dar si cu unele mai putin bune, de uitat ! Scriind aceasta reteta, mi-am adus aminte de vremuri pe care nu ai cum sa le dai uitarii, acestea facand parte din viata mea si a familiei mele. Cand copii erau micuti, cozonacul traditional se facea impreuna cu ei. Nu conta faina de pe masa sau ouale scapate pe jos, in bucatarie. Nici macar coca de cozonac gustata direct din copaie, dupa ce era amestecata cu sarg, de manutele copiilor, nu conta. Conta doar aportul copiilor la prepararea cozonacului, mandria cu care se „incoronau” si care le lumina chipul atunci cand eu, sosit de la serviciu, spre seara, observam in treacat, cozonacul proaspat/ cald, deja inceput. Ingredientele folosite atunci nu erau pe ales, foloseai ce gaseai pe piata – faina si uleiul pe cartela, untul doar pe sub mana, margarina si drojdia, din pachetele acelea mari, de 500 de grame bucata, ramase mult timp prin rafturi, alaturi de nelipsitele pungi cu creveti vietnamezi. Doar ouale, de cele mai multe ori de la gainile bunicii si laptele ambalat in pungi, de la serviciu, erau de calitate. Cozonacul obtinut era dulce, obligatoriu, dar rareori crestea frumos. Cand sotia a reusit sa pregateasca un cozonac frumos, aratos, bine crescut, obtinut din ingrediente de calitate si experienta s-a repetat, copii au fost dezamagiti si au cerut cozonac din ala dulce !?

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Faceti o bucurie familiei voastre, incercati aceasta reteta de cozonac si renuntati la a mai cumpara cozonac din market, gata pregatit, cu mult timp in urma, plin de agenti de crestere si conservanti pentru a se pastra mai mult timp. Daca chiar nu aveti timp sa preparati cozonac in bucataria voastra, de acasa, cumparati cozonaci proaspeti, direct de la sursa – producatori autentici.

Post-ul Cozonac de casa cum facea mama a aparut prima dată în Despre Mancare.

Asa s-a mostenit la noi romanii, din cele timpuri, sa ne frantuzim. Nici macar nu sunt sigur ca salata de boeuf a fost inventata de un francez.

La noi in familie s-a mostenit, sa servim salata de boeuf la aniversari, la sarbatorile religioase de iarna, la sarabtoarea de Paste si ori de cate ori o cere „poporul” pofticios. Cum se cere destul de des, este unul din preparatele traditionale, ca sa zic asa.

Imi amintesc, cand erau copii mici, cu cata „patima” si determinare copilareasca o ajutau pe sotia mea (in acele vremuri, contributia mea la gateli – bucatareli, de sarbatori fiind mai mult pe la locul de munca – era limitata mai mult la cumparaturi), in special la amestecatul cu mana al legumelor deja taiate, la asezarea guguloaielor de legume amestecate pe platoul pentru salata. Erau si ei niste mici bucatari, participanti activi la pregatitul mesei. Erau dotati cu sort de bucatarie (un servet mai mare strans in talie) si multa determinare. Se mai si „decorau” cam peste tot, dar ce conta ?!

Salata se prepara simplu, este o reteta destul de rapida, cu ingrediente usor de procurat.

Cum se apropie sarbatorile vreau sa cred ca se vor gasi destui doritori care sa experimenteze aceasta salata deosebit de gustoasa.

Se spala si se curata legumele: patrunjel, morcovi, pastarnac, telina. Se taie in bucati mai mari si se pun la fiert in apa rece cu sare.

In aceeasi apa se va fierbe spre sfarsitul fierberii legumelor de mai sus si mazarea, scoasa din congelator in momentul in care o pui la fiert, in apa clocotita, pentru a se pastra verde. Se poate pune mazare din conserva, bine spalata sub cateva jeturi de apa rece si scursa intr-o sita. Exista riscul sa dai peste mazare furajera sau care este nefiarta bine.

Cine doreste poate pune si conopida sau brocoli. Daca folosesti conopida din congelator, o pui la fiert in apa clocotita atunci cand o scoti din congelator. Daca o folosesti proaspata, cubuletele le fierbi in apa rece, cu sare, separat.

Cartofii rosii se pun la fiert in coaja, urmand a se curata dupa ce au fiert.

Lasi legumele la scurs de apa, intr-o sita. Tai toate legumele in cubulete, de dimensiuni care se potrivesc dimensiunii gurii mesenilor. De preferat sa fie cubuletele mai mari, ca sa simti diferenta de gust a fiecarei legume in parte (dar cand sunt copii mici nu poti sa le tai mari).

Mai folosesti niste castraveti in otet si niste gogosari in otet, pusi special pentru salata de boeuf, de cu toamna. Daca nu ai fost prevazator, poti folosi castraveti si gogosari cumparand borcane din comert, dar risti sa fie prea sarati sau neacriti destul si de cele mai multe ori moi.

Castravetii si gogosarii acrii ii tai in lung in fasii subtiri de 1 cm si apoi in patratele.

Nu uita ! Castravetii si gogosarii acri, taiati, se storc bine in pumni, pentru a se elimina surplusul de otet, altfel vei avea maioneza lunga si acra, iar „fatada” salatei va avea de suferit.

Iti mai trebuie niste carne de pasare, fiarta. La sarbatori faci tot felul de supe si/ sau ciorbe de pasare. Pastreaza niste carne de la supe sau ciorbe. Poti fierbe un piept/ o pulpa de pui sau o aripa de curcan. Carnea trebuie sa fie bine fiarta, sa se desprinda usor de pe oase. Carnea se toaca cat mai fin, cu cutitul bine ascutit.

Fierbi si niste oua de gaina, cumparate de la tarani ca sa iasa maioneza portocalie, nu alb-galbuie ca cea cumparata din market, in care niciodata nu stii ce a bagat „goscodina” (cum zicea baiatul meu cel mare, cand era mic). Ouale trebuie sa fie rascoapte, adica fierte vreo 10 minute, pana se fac beton. Vei folosi albusul, taiat fasii, pentru ornat salata de boeuf si galbenusul pentru maioneza.

Radacinoasele taiate cubulete, mazarea fiarta, conopida/ brocoli taiata marunt, castravetii si gogosarii taiati si bine storsi, se amesteca cu mana, intr-un vas mai mare, impreuna cu carnea tocata fin, cu 2-3 linguri de mustar iute, sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate.

Cantitatile de legume se pun la ochi, dupa gustul fiecaruia. Unii vor cu mai multi cartofi, altii cu sau fara gogosari.

Prepari maioneza proaspata din galbenus de ou fiert si galbenus de ou nefiert. Se amesteca cu furculita si cu ulei de masline pana se formeaza o masa usor omogena. Se toarna uleiul cu picatura, altfel se taie maioneza. Cand s-a format masa omogena se pune mixerul si se amesteca in continuare, la viteza mica, turnand ulei cu picatura, pana se obtine o masa pufoasa, omogena si groasa. Picura cateva strelice de zeama de lamaie sau pune o lingura de mustar si amesteca totul, in continuare cateva secunde.

Pune 3 sferturi din maioneza peste legumele deja amestecate si mai amesteca-le inca o data, bine. Pune amestecul de legume si maioneza pe un platou si acopera cu restul de maioneza. Orneaza cum te pricepi mai bine salata de boeuf. Nu uita sa pui si niste masline negre deasupra.

Ce mai pun bucatarii vestiti, ca sa sporeasca gustul si sa ameteasca mesenii pretentiosi ?  Cum este sezonul muraturilor taranesti, se alege o gogonea lunguiata, care se taie in felii subtiri si se amesteca cu celelalte legume. Se mai poate adauga un mar Golden sau Ionatan, curatat de coaja si dat pe razatoarea mica. Gurmetii de profesie dar si toti gurmanzii din jur vor fi fericiti si multumiti, stiut fiind ca multi manca si cu ochii larg deschisi, dar si cu simturile mereu treze.

Secrete peste secrete ! Maioneza se taie si inca destul de des. Secretul il descoperi singur, pe masura ce te specializezi. Totul este sa insisti si sa nu apelezi la borcanul cu maioneza, cumparat din market.

Daca vei amesteca bine galbenusurile de ou fiert cu cele de ou nefiert, cu furculita, impreuna cu un praf de sare, inainte de a pune mixerul in functiune si nu vei turna cu ghiotura uleiul, nu vei da chix.

Nu face cantitati mari de maioneza, o data. De altfel maioneza se oxideaza repede si devine chiar toxica pentru stomac. Daca totusi ai patit-o si s-a „taiat” maioneza, foloseste galbenusurile la altceva (de exemplu amestecate cu 2 oua poti face o omleta, care va iesi cam sosoasa insa, din cauza uleiul deja inglobat) si reia procesul.

Nu folosi ulei rece, ci la temperatura camerei.

Cei mai experimentati bucatari reusesc sa dreaga maioneza taiata, cu zeama de lamaie, cu mustar, cu alt galbenus de ou fiert, tinand vasul in apa calda si amestecand galbenusurile cu furculita, fara a mai adauga ulei pana isi revine maioneza. Nu sfatuiesc pe nimeni sa incerce sa dreaga maioneza, nu mai iese ce trebuie.

Salata de boeuf se serveste ca aperitiv la masa de Craciun, alaturi de „porcarele” si tuica fiarta, ca doar de aia este frig afara si zapada (sau cel putin asa speram sa fie).

Salata de boeuf se serveste si la masa de Paste, ca aperitiv alaturi de oua vopsite, branza si drob, cu ridichi de luna, ceapa si usturoi verde. Merge o tarie de prune, nefiarta.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Pregatiti-va, am ceva retete, care vor urma pe blog, pentru bucuria fiecaruia, in grelele „incercari” culinare care ne asteapta de sarbatori. Nu uitati sa cumparati carbocif si dicarbocalm, nu se stie cand aveti nevoie sa calmati arsurile de la stomac (ce sa-i faci, asa este cu varsta, apar si „protestele” organismului fiecaruia dintre noi.

Nu uitati ! Sunt deja oferte promotionale de tuici si vinuri, prin crame si market-uri. Luati in seama cramele, acolo puteti avea sansa unor bauturi neajustate de producatori/ comercianti.

Post-ul Salata de boeuf, reteta preferata a socrului meu a aparut prima dată în Despre Mancare.

M-am gandit sa completez un articol scris pe la inceputurile experientei mele culinare, in urma cu aproape 10 ani, cand nu aveam aparatul de facut poze si incercam sa ma descurc in hatisul experimentelor culinare. Am plecat de la ideea ca daca stii ce mananci/ ce bagi in gura, nu se poate sa nu te descurci, mai ales daca vrei sa treci peste hopul creat de cititul retelor din carti si indrazneala de a incerca sa vezi ce iti iese prin farfurie. Vreau sa cred ca am trecut hopul, deja indraznesc sa abordez unele retete mai sofisticate, ca pozele fac blogul ceva mai atractiv.

Sa trecem la fapte. Cum alegem ceea ce cumparam ? Este de preferat sa se cumpere un animal intreg sau o jumatate. Cand se cumpara jumatate, impartirea capului si a maruntaielor se face mai greu, de regula o jumatate cu capul si o jumatate cu maruntaiele. Rareori se imparte in 2 parti egale capul si in mod egal maruntaiele. Indiferent de unde cumperi mielul (eu prefer iedul), direct de la producator sau de prin market, animalul trebuie sa fie proaspat taiat (carnea rozalie, sa se vada sangele rosu la beregata), cu grasime pe pulpe si putina grasime la interior, maruntaiele sa fie curate si viu colorate, animalul sa aiba pulpele „batute” (animal mic ca dimensiuni, dar sa cantareasca intreg 10-12 Kg). Este important sa nu uitam, sa privim cu atentie la capul animalului, sa fie miel (ied) nu cutu. Nu cumparam daca nu are cap si smoc de blanita pe bot si pe un ciocanel de la un picior. Toate maruntaiele (nedesprinse de animal) si prapurele sa fie la interiorul animalului. Capul sa nu fie detasat de animal.

Transarea animalului ! Chiar daca mielul/ iedul au carnea cruda (usor de transat), pentru a portiona animalul cumparat intreg ai nevoie de scule de bucatarie bune – cutit de transat si cutitul bucatarului plus un satar care sa taie bine.

Foarte important cand se transeaza animalul ! Carnea de miel/ ied care se transeaza nu se spala inainte de transare si congelare. Se indeparteaza cu cutitul sangele coagulat de la capatana si din inima animalului. Se curata rinichi de pielita si se taie in 2 scotand partile albe din interior. Se curata ficatul de pielita. Se scoate si se arunca beregata animalului. Se scoate cu atentie vezica animalului pentru a nu se sparge, daca nu a fost scoasa, asa cum este normal de catre macelar. La fel se procedeaza cu fierea, fixata pe ficat, daca nu a fost scoasa de catre macelar asa cum este normal, folosind un cutit bine ascutit pentru a o decupa de la ficat. Prapurele (pielita folosita pentru drob) daca nu a fost scos de catre macelar si legat de piciorul animalului (asa fac macelarii care se respecta), se scoate cu grija sa nu se rupa.

In familiile numeroase, pentru sarbatoarea de Paste, mielul/ iedul se pune intreg la protap/ la cuptor sau doar jumatate. Cand se strang mai putini pofticiosi in jurul mesei, animalul se transeaza in functie de felurile de mancare pe care doresti sa le prepari: pulpele din spate pentru friptura de miel la cuptor/ friptura de ied la gratar, pulpele din fata pentru friptura la cuptor; coastele pentru stufat, sira cu muschiuleti pentru friptura la gratar; capul, gatul, ciocanelele de la picioare, coada, pentru ciorba/ bors; maruntaiele pentru drob.

Congelarea mielului/ iedului transat ! O data transat, mielul/ iedul se pune in pungi din plastic alimentar, se inchide la gura/ se leaga cu sfoara de bucatarie, se eticheteaza, scriind pe etichete ce contine fiecare punga si pentru ce reteta este punga pregatita, precum si data de achizitie (pentru a pastra la congelator doar carne cat mai proaspata). Pachetele cu animalul transat se introduc in congelator pentru congelare rapida.

Pentru masa de Paste 2007 (reteta scrisa initial) am facut friptura la cuptor, drob si ciorba. Drobul nu este „specialitatea” mea, ci a sotiei. Stufatul si ciorba intra si ele in atributiile mele bucataresti pentru Paste.

Pentru friptura la cuptor am folosit pulpele din spate. Pulpele se spala bine cu apa rece. Se lasa carnea 1/2 ora in apa rece pentru a iesi sangele; pentru „sensibili” se poate pune in apa rece putin otet.

Ingrediente de trebuinta pentru friptura la cuptor: pulpe de miel/ ied, cartofi noi, usturoi, sare grunjoasa, piper boabe, boabe de mustar, foi de dafin, crengute de cimbru, crengute de rozmarin, boia afumata, ulei de floarea soarelui, vin alb, sec.

Scurgi carnea si o stergi cu un prosop curat. O ungi cu ulei, presari sare, piper, boia afumata de ardei, rozmarin, cimbru. „Masezi” bine carnea cu condimentele.

Pui pulpele, impanate cu usturoi uscat, intr-o tava de copt ceva mai mare (sa aiba loc minunatul sosul care se va forma si pulpa sa se lafaie in voie), adaugi putin vin alb, cateva boabe de piper, boabe de mustar, crengute de cimbru, crengute de rozmarin si foi de dafin. Pui si niste cartofi noi, intregi.  Bagi in cuptorul  incins pentru cca. 1 1/2 ora, la inceput la foc mare pana incepe sa „sfaraie”, apoi reduci focul. Intorci carnea dupa 3/4 ore, folosind 2 furculite/ clesti si manusi de bucatarie cand scoti tava din cuptor, ca sa nu te arzi. Spre sfarsit torni niste vin rosu peste carnea fierbinte si mai lasi la cuptor cca 10 minute.

Scoti tava din cuptor, acoperi carnea cu foaie de aluminiu/ hartie de copt si lasi sa se „odihneasca” cca. 15 minute, sa se amestece miroaznele tainice. Deja gurmetii profesionisti isi fac drum prin preajma bucatariei, atrasi de miros.

Friptura de miel/ ied se serveste cu cartofi si salata verde de sezon (salata verde, leurda, frunze de patrunjel si marar, oua fierte tari, castravete).

Ce sarbatoare poate fi aia fara cateva pahare de vin rosu ? Nu prea merge carnea de miel pe uscat.

Paste fericit si pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Imi este greu sa cred ca cineva nu doreste o bucata de friptura de miel/ ied.

Post-ul Miel crescut la stana, pregatit la Paste a aparut prima dată în Despre Mancare.

Articolul a fost scris initial in iunie 2009. Am pastrat textul cu mici modificari, adaugand ceva poze si restructurand articolul pentru o vizionare mai rapida, in sprijinul celor interesati de retele mele. Republicarea unor retete, in prezent completate nu o fac din lipsa de retete noi (va veni si vremea lor), dar profit de sarbatoarea de Paste pentru a reaminti niste retete mai vechi, care mie mi se par deosebite.

Am gasit prin congelator, ramas de la Paste, un pachet de cotlete din carne de ied.

Cand am cumparat iedul am avut grija sa-l transez, astfel incat sa fie in congelator, separat, pachete pentru bors, pentru fripturi la gratar, pentru fripturi la tigaie sau fripturi la cuptor, pentru stufat, pentru mancare de marar, pentru drob.

Ce sa-i faci ? Nevoia te invata ! Dupa stiinta mea, nu s-a nascut nimeni invatat, asa ca transatul animalului desi este o arta adevarata pe care numai macelarii profesionisti o stapanesc cu adevarat, in timp, insistand, poti sa inveti sa imparti carnea si la tine acasa atunci cand cumperi animalul intreg, in pachete, dupa retetele pe care doresti sa le faci si dupa preferintele culinare, ale familiei. Repetitia este mama invataturii (ca doar asa zicea dna. invatatoare).

Ingrediente de trebuinta in reteta: cotlete de miel, cartofi noi, fasole verde, ardei gras, rosii, ceapa, usturoi, marar si patrunjel verde, sare grunjoasa, piper boabe, cimbru uscat, lamaie, ulei de floarea soarelui, ulei de masline.

Am lasat cotletele sa se dezghete lent, in frigider, ca sa nu piara gustul de ied. Am sarat, piperat, adaugat cimbru sfaramat intre degete, am uns bucatile de carne cu ulei, le-am stropit cu putina zeama de lamaie si cateva picaturi de rom (merge si cu coniac sau vin alb sec), apoi am lasat coteletele sa se macereze la rece, in frigider, cca. 2 ore, intr-o punga de plastic alimentar, avand grija sa mai invart punga, din cand in cand, ca sa se imbibe carnea cu miroazne tainice pe toate partile. Cui ii place poate pune si cateva fire de tarhon, 2-3 catei de usturoi, rozmarin.

Am pus gratarul pe flacara de la aragaz si am asezat cotletele sa se friga, la foc potrivit, avand grija sa le intorc pe ambele fete si sa le mai ung, in timp ce se frig cu sosul in care au stat la macerat.

Langa cotlete am pus pe gratar si felii de cartofi, unse cu ulei de masline si presarate cu piper, cimbru si sare. Se lasa la macerat 10-15 minute.

Garnitura la cotlete am pregatit o mancare de fasole verde.

Am cumparat din piata fasole tucara, cu pastaia lunga si subtire, verificata sa nu aiba ate si sa fie proaspata (cand rupi pastaia, trebuie sa se scurga suc din ea si sa se broboneasca).

Se curata fasolea verde (galbena) si se spala in apa rece, se lasa la scurs intr-o sita.

Intr-o cratita se caleste in ulei, ceapa verde, impreuna cu cateva feliute de ardei gras, pana se moaie ceapa. Se adauga fasolea, scursa de apa si se pune capacul la cratita, lasand sa se fiarba mancarea, la foc mic, fara a adauga apa (legumele au destula apa care se lasa la fiert).

Atentie ! Nu uita sa amesteci in cratita cu o lingura din lemn si sa verifici focul, ca sa nu se prinda ceapa de fundul cratitei.

Cand s-a muiat fasolea, adaugi rosii taiate felii si mai lasi la fiert sa se faca sosul cel gustos. Pune si vreo 2-3 catei de usturoi, taiati feliute (dau un gust deosebit mancaricii). La sfarsit presari marar si patrunjel verde, taiat fin. Lasi mancarea sa se odihneasca, cu capacul pus la cratita si focul stins, vreo 10 minute, pana mirosul de patrunjel si marar verde, proaspat taiat, se amesteca cu cel de fasole verde.

Pentru pregatirea garniturii de fasole se pot folosi legume congelate de cu toamna (fasole verde, ardei gras, rosii).

Secret ! Prepararea mancarii de fasole verde are secretele ei, daca vrei sa mananci ceva deosebit de gustos: nu pui apa in mancare, mai ales in timp ce se fierbe fasolea, lasi focul mic, cu capacul pus la cratita, rosiile se adauga numai dupa ce s-a muiat fasolea si mancarea este facuta cam 80 % (altfel teaca de fasole se intareste si ii piere gustul).

Friptura cu garnitura se serveste fierbinte (pe farfurie incalzita), punand pe aceeasi farfurie, cotletul, cartofii si garnitura de fasole verde.

A nu se uita de o salata de rosii, castraveti si ceapa si usturoi verde, presarata cu patrunjel verde sau salata de varza cu castraveti si marar verde.

Un vin alb sec este de preferat, dar nici un vin rosu/ negru sau o bere rece (pe caldura asta merge la suflet), nu trebuie sa lipseasca.

Pofta buna confrati gurmanzi si voi invatacei in ale gurmanderiei ! Insistati sa mancati sanatos. Dati cu tifla hamburgherilor si pitelor din coltul strazii si chiar celor de prin localuri cu pretentii. Ce daca saracesc (sac !?) investitorii astia, care ne-au adus de la straini numai retete pentru mancaruri nesanatoase, scumpe si de loc gustoase.

Post-ul Cotlet de ied cu cartofi, la gratar si mancare de fasole verde a aparut prima dată în Despre Mancare.

Este o actualizare si completare a unei retete scrise in august 2015. Nu duc lipsa de surse/ poze/ retete noi, dar cred ca o republicare a unor retete mai vechi, accesate de multi pofticiosi, pot fi utile pentru gospodinele aflate in cautarea unor retete noi, apetisante (sic ?!) pentru sarbatoarea pascala.

Toate gospodinele, dar si gospodinii atunci cand intra in bucatarie isi asuma un risc controlat – daca iese/ nu iese reteta pe care si-o propun, daca miroasele care te inconjoara la masa vor fi suficient de suave, daca gustul preparatului obtinut este cel dorit/ asteptat si in final daca vor primi sau nu aplauze, nu neaparat batut din palme, fiind suficienta stralucirea din ochii celor care s-au omenit sau frumosul gest/ slogan invatat de la mame si bunici – sarut mana pentru masa. Totul este sa nu dezarmezi atunci cand rezultatele nu au fost cele scontate, mai este si maine, poimaine/ alta data o zi cand cu forte proaspete si cu idei noi, rezultatele obtinute vor fi cu siguranta cele dorite.

Despre adevaratele riscuri din bucatarie ! Riscurile in bucatarie nu trebuie asumate cand este vorba de foc, uleiuri si grasimi incinse/ fierbinti, cutite ascutite care taie degete tocmai atunci cand ai impresia ca nu taie carnea pe care vrei sa o transezi, amestecuri nedorite de grasime incinsa cu apa rece (sar stropi pe maini/ fata), folosire de legume si fructe insuficient spalate, blide si tingiri cu urme de grasime/ spalate fara detergent si apa calda, materii prime (carne, lapte, mezeluri, oua, etc.) si preparate pastrate in conditii inadecvate (la cald in loc de rece/ frig). Curatenia in bucatarie este esentiala pentru sanatatea tuturor celor din casa.

La Paste obisnuiesc sa cumpar miel si ied, sa transez animalul pentru preparatele de sarbatoare (pregatite dupa dorintele celor care sunt prezenti in familie, la masa festiva) si ceea ce ramane, sa impart in pachete, pastrate in congelator, cu eticheta pentru diferite preparate ulterioare, din retetarul familiei.

Pentru reteta de astazi am folosit ultimul pachet din congelator – un cotlet de ied.

Ingrediente de trebuinta in reteta: cotlet de ied/ miel, cartofi, praz, ceapa uscata, usturoi, ulei de floarea soarelui, sare grunjoasa, piper boabe, foi de dafin, cimbru uscat.

Intr-un vas de copt se pun legumele (praz, cartofi, ceapa, catei de usturoi) curatate si taiate in bucati mari sau intregi daca sunt de dimensiuni reduse (de preferat). Se asezoneaza cu sare grunjoasa si cateva picaturi de ulei de floarea soarelui.

Legumele se amesteca bine folosind o lingura sau folosind mainile. In vasul de copt se adauga boabe de piper, foi de dafin, crengute de cimbru.

Cotletul de ied lasat de cu seara sa se dezghete in frigider, se spala sub jet de apa rece si se sterge cu un prosop curat.

Cotletul uns cu cateva picaturi de ulei de floarea soarelui, asezonat separat cu sare grunjoasa, piper boabe, proaspat macinat si cimbru uscat se aseaza deasupra legumelor, in vasul de copt.

Cum se aseaza carnea in vasul de copt ? Cotletul de ied/ miel asezonat se aseaza pentru coacere cu oasele in jos/ peste cartofi. Oasele se vor incalzi puternic de la inceput, in perioada de 10-15 minute, cand focul la cuptor este mare, iar dupa reducerea focului la potrivit spre mic vor mentine o temperatura de coacere constanta pentru carnea de pe oase.

Secret bine pastrat ! Asezonarea cotletului se face temeinic, chiar punand mai multa sare grunjoasa decat de obicei. In bucatarie nu se foloseste sare fina/ extrafina. Sarea grunjoasa va scoate apa din carne in timpul coacerii si va pastra „umezeala” la nivelul carnii.

Vasul de copt se introduce in cuptorul bine incins al aragazului. Coacerea cotletului se realizeaza la inceput, la foc mare, pentru o perioada de 10-15 minute, timp in care se aude cum sfaraie carnea (grasimea din carne incepe sa se topeasca si atinge vasul care se incinge). Carnea va deveni usor aramie.

Se reduce focul la cuptor, la potrivit spre mic. Se scoate vasul din cuptorul aragazului si se acopera cu hartie de copt umezita cu apa rece si stoarsa in maini.

De ce se umezeste hartia de copt ? Umezind hartia, coacerea preparatului se va face in abur si carnea va iesi frageda.

In functie de marimea cotletului, coacerea dureaza cca. 1 ora.

Cum verificam coacerea ? Carnea trebuie sa fie aramie, cu oasele usor desprinse de carne. La finalul coacerii, pentru un aspect deosebit al preparatului (gurmetii profesionisti vor aprecia cum se cuvine, aspectul) se poate lasa vasul de copt descoperit, 5 minute, la foc foarte mic.

Preparatul se lasa sa se odihneasca 10 minute (vasul de copt fiind acoperit cu hartia de copt), inainte de a fi portionata carnea, in cotlete, langa oase. Carnea va redeveni mustoasa.

Preparatul se serveste pe farfurii incalzite (tinute in cuptorul aragazului, cu focul stins, 5 minute, dupa ce s-a scos vasul de copt).

Cine rezista tentatiei ?! Minunatul sos strans in vasul de copt care se picura peste carne se sleieste daca farfuriile nu sunt incalzite. Cu siguranta, un gurmand adevarat nu rezista tentatiei de a muia in sos cu o bucatica de paine calda, chiar daca garnitura este de cartofi.

Preparatul se serveste cu salata de varza noua (varza tocata fin, marar verde tocat marunt, ceapa verde tocata marunt, eventual castraveti proaspeti, feliati, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, otet de mere si miere – se amesteca bine toate ingredientele).

Un mujdei din usturoi uscat, usturoi verde si iaurt poate fi un deliciu suplimentar, bine apreciat de catre meseni, pentru acest preparat.

Fiind carne de ied, merge si un paharel cu vinul casei rosu din struguri.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Bine ca s-a mai potolit vipia de afara, sa poti rezista prin bucatarie la manevrat tigaia macar vreo 2 ore.

Post-ul Cotlet de ied cu cartofi, la cuptor a aparut prima dată în Despre Mancare.

Ca in fiecare an, cu ocazia sarbatorilor religioase, amintirile ma podidesc. Sarbatoarea pascala este asteptata cu bucurie si voie buna dar si cu bunatati culinare traditionale care se pun pe masa. Bogatia meselor aniversare din zilele de Pasti este traditionala in familia mea, motiv pentru care finantele sunt puse la grea incercare. Cand copiii mei erau mici si deplasarile pe distante mai lungi erau anevoioase, la intrunirea familionului spuneau prezent parintii si socrii, acum plecati dintre noi. Uneori la sarbatoarea de Paste participau si rude apropiate, adunarea fiind sunata din casa noastra. Festinul era complet. Masa superincarcata cu toate bunatatile pregatite era intinsa in mijlocul casei care vuia de rasetele celor mari si de zbenguielile celor mici. Se lupta din greu cu bunatatile asezate pe masa, clinchetul paharelor care se goleau in serie era tot mai viu, vorbele erau la putere. Spre seara, cand copiii cei mici oboseau si trebuiau potoliti, noi cei in varsta ramaneam sa depanam amintiri la un pahar de vorba.

Iepurasii din ciocolata au fost paznicii oualor vopsite in culori diferite.

Anul acesta nu am folosit vopsele naturale, motiv pentru care nu am avut controlul absolut al fierberii si ouale au iesit putin cam tari spre bucuria sotiei mele si a copiilor care le prefera asa.

Vopseaua Gallus, cumparata din market, folosita pentru vopsirea oualor, nu a mai fost ce era o data si a prins pe oua in functie de culoarea naturala a acestora – alba (ouale de gaina – putine, preferand sa cumpar din cele cu coaja maronie care au galbenusul portocaliu si majoritatea oualor de rata) sau pigmentate cu buline mici, maronii, cele de curca.

Chiar daca aspectul vopselei pe oua nu a fost deosebit (ca al oualor vopsite, probabil cu pensula, din market), pot garanta pentru gustul minunat al oualor vopsite de noi.

Traditionala urare „Cristos a inviat – adevarat a inviat !” a fost la mare cautare inca de dimineata, in ziua de Paste.

Cozonacii au fost pregatiti din timp de catre sotie, eu doar fiind responsabil cu sfaturile, dar si cu spalatul vaselor (multe se mai strang cand faci cozonac si il umpli cu de toate, iar in plus mai faci si pasca).

Cozonacul cu nuci si cacao, dar si cozonacul cu rahat si stafide sunt mereu la mare cautare, in special de catre gurmanzii profesionsti.

Delicata pasca nu putea lipsi de pe masa. Cu greu a scapat o mica parte din ditamai pasca pana la masa de Paste, de furia gurmetilor atrasi de miroaznele tainice care au invadat casa cand a fost scoasa pasca de catre sotie din cuptorul aragazului.

Anul acesta am cumparat un miel intreg destul de mare (13 Kg taiat) pe care l-am transat si am pus pachete la congelator.

Maruntaiele mielului imbogatite cu ceva ficat de pasare si doi rinichi de porc (toate fierte si tocate la cutit) le-am folosit pentru prepararea drobului. Maruntaiele mielului fiind putine iar pofta de drob a familiei considerabila, a fost nevoie de completare ingredientelor de miel folosite cu alte maruntaie.

La mielul cumparat a lipsit prapurele (nesemnificativ cantitativ la cele 13 Kg ale mielului intreg). Probabil comerciantul s-a gandit ca tot o sa cumpar separat prapure si asa a mai castigat si el un ban. Nu am gasit prapure de miel/ ied si am cumparat prapure de porc pentru a nu mai face aluat pentru a imbraca drobul in vederea coacerii.

Ce aperitiv mai bogat poate fi servit la masa de Paste, decat daca pui pe aceeasi farfurie – drob, oua vopsite, cas de vaca, masline, cozonac, salata, ceapa si usturoi verde, ridichi de luna, rosii ?

Pentru cine doreste, drobul poate fi incalzit. Mustarul va fi pus la indemana mesenilor. Nu va lipsi de pe masa sarea grunjoasa si piperul, boiaua de ardei iute si/ sau boiaua de ardei dulce.

La asa aperitiv merge de minune un paharel cu tarie de prune.

De pe masa de sarbatoarea de la Paste nu poate lipsi un bors acru, servit cu ardei iute.

De data aceasta borsul l-am acrit cu macris si completata acreala cu zeama de lamaie de cine a dorit ceva mai acru. Leusteanul pus in cantitate mare da o savoare suplimentara borsului de miel/ ied.

Chiar daca minunatele coaste de miel sunt delicioase servite ca friptura la cuptor, ce Paste sa fie acela fara un stufat de miel/ ied.

Stufatul fara mult usturoi verde si verdeata (marar si patrunjel) din belsug nu are gust. Sosul in care sa moi cu paine calda este un adevarat deliciu.

Friptura de miel la cuptor este vedeta mesei aniversare la sarbatorile pascale.

Impanarea pulpei de miel/ ied cu rozmarin verde si catei de usturoi, presararea de cimbru uscat, sare grunjoasa si boia afumata pe carnea unsa cu putin ulei de floarea soarelui (cat sa se prinda condimentele) care urmeaza a se baga in cuptor, tine de secretele bucatarului.

Friptura de miel la cuptor se face cu cartofi noi, intregi sau jumatati. Coacerea este secretul bine pastrat al gospodinelor pentru ca friptura sa nu iasa uscata, ci suculenta.

Friptura de miel la cuptor se face stropind de mai multe ori, in timpul coacerii, carnea cu sos (se pune vin in tava de copt) folosind o seringa de bucatarie.

Friptura de miel se serveste calda, pe farfurii incalzite (grasimea de miel, topita in timpul coacerii, se intareste pe carnea rece), cu salata verde/ salata de varza noua.

Farfuria se decoreaza cu ridichi de luna, ceapa si usturoi verde, rosii intregi. Minunatul sos de la friptura se picura cald pe feliile de carne.

Ca sa mearga vinul in continuare si dupa servitul fripturii pregatite la cuptor, pe masa se pun felii de cozonac. Face bine la continuarea discutiilor in familie. Voiosia la masa este in crestere.

Prima zi de Paste a trecut, sarbatoarea pascala continua. Se reia ciclul cu mese la fel de bogate (pentru cine mai poate, ceilalti incep sa se limiteze).

Salata de oua fierte, vopsite !

Pentru micul dejun, soacra mea avea o reteta speciala care a fost adoptata de intreaga familie. Vedeta retetei erau ouale fierte, tari. Painea calda este bine venita.

In reteta se folosesc oua de toate felurile. Am folosit oua de curca, rata si gaina.

Ouale vopsite se decojesc cu grija, sa nu se piarda cumva ceva din albus. Este o adevarata arta decojitul oualor fierte si vopsite, oua care nu se pun in apa rece dupa fierbere.

Pentru decojitul oualor (nu se poate folosi metoda din reteta bifata) se poate folosi un cutit cu varful rotund cu care se decojesc jumatati de oua (se taie inainte oul in 2, cu acelasi cutit) sau o lingura/ lingurita de marimea oului cu care se scobeste coaja. Socrul meu era un adevarat artist la decojitul oualor cu cutitul.

Ouale decojite se feliaza la marimea unei imbucaturi. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat. Se picura ulei de masline extravirgin si zeama de lamaie, dupa gust.

Cine doreste poate presara boia de ardei iute/ boia de ardei dulce sau poate servi si cu mustar.

Mie imi place sa servesc aceasta reteta cand ouale fierte sunt cleioase si sosul format este numai bun pentru muiat in el cu paine calda.

Vreau sa cred ca sarbatorile pascale au adus fericire si numai bucurii in casele tuturor gurmanzilor si gurmetilor de pretutindeni, oriunde s-ar afla ei pe mapamond. Sa ne respectam traditiile noastre stramosesti.

Post-ul Bunatati la sarbatoarea de Paste a aparut prima dată în Despre Mancare.

Sarbatorile pascale, cu bunatati grele pe baza de oua fierte si bucati apreciabile din carne de miel/ ied au trecut. Chiar daca salatele de sezon si-au facut loc pe masa tot mai des in ultimele zile, se simte totusi nevoia si a unor ciorbe usoare cu zarzavat si/ sau ciuperci, a unor supe crema de legume si/ sau ciuperci sau a unor preparate pe baza de peste.

Ce ti-e si cu pestele asta, devenit aliment de lux ! Fiind prohibitie la pescuit, prin galantarele din pescarii nu gasesti decat fitofag, pastrav si crap de crescatorie la preturi ceva mai accesibile. In rest, gasesti dorada adusa de prin America de Sus sau somon de crescatorie de pe la noi, la preturi prohibitive. Oricat de pofticios ai fi sau cat de tare ti-ai dori un peste pe masa de pranz sau la cina, cu greu te hotarasti sa bagi adanc mana in buzunar si sa cumperi un somon refrigerat, la vreo 2 Kg, care costa 80-90 lei. Daca vrei sa cumperi medalion de somon, tot la suma aia ajungi, dar cumperi doar de pofta, 300-400 grame de peste. Pentru 2 persoane ar fi destul, dar ce te faci daca in jurul mesei se inghesuie 4-5 gurmanzi profesionisti ? Tva -ul la alimente a scazut semnificativ, dar pretul la peste creste mereu si nu da semne ca s-ar opri din crestere sau ar scadea cumva. Fetele din spatele galantarelor salta din umeri daca le zici ceva de pret, iar patronii lor isi umplu senini buzunarele si isi rotunjesc conturile prin banci. Asa-i la noi, cei pusi de lege sa supravegheze piata nu vad sau se fac ca nu vad, iar noi consumatorii de la rand doar ne vaitam.

Cine pastreaza are, cine pune de-o parte gaseste ! Era o vorba a soacrei mele cand discutam in vremurile de mult apuse (cel putin asa vreau eu sa cred ?!) despre nevoile familiei. Stiind ca in fiecare an vine prohibitia la peste, am grija in fiecare primavara sa pun la congelator ceva peste, cumparat proaspat, de preferat scrumbie de Dunare, caras mare, platica din cea mai mare, cate o stiuca sau un salau si bibani.

Ingrediente de trebuinta in reteta: un caras la 0,8-1,2 Kg/ bucata, lamai, portocale/ mandarine, verdeata (marar, patrunjel, busuioc), ceapa, usturoi, praz, ulei de masline, unt proaspat, zarzavat din cel pus de cu toamna la borcane/ sticle, suc de rosii, sare grunjoasa, piper boabe.

Cum se pune pestele proaspat la congelator ? Orice peste care se doreste a fi congelat, obligatoriu trebuie cumparat intreg, proaspat. Daca pestele misca atunci cand se cumpera este perfect. Este preferat sa se cumpere peste mare care poate fi transat sau pastrat intreg (in functie de ceea ce iti doresti sa pregatesti). Pestele se curata de solzi, branhii si la interior, se spala bine cu apa rece, se lasa la scurs si se tamponeaza cu hartie absorbanta. Se pune putina sare grunjoasa la cap si se baga in pungi din plastic alimentar, avand grija sa se scoata aerul din punga prin presarea pungii. Se inchide punga la gura cu ata de bucatarie. Se eticheteaza punga scriindu-se data congelarii si ce contine punga.

Ceapa, usturoiul si prazul se taie rondele.

Se incinge o tigaie cu margini inalte in care se incalzeste un amestec de unt proaspat si ulei de masline.

Legumele taiate solzi se calesc in amestecul de ulei de masline si unt proaspat.

Se adauga cativa fulgi de ardei iute. Se amesteca cu o lingura din lemn pana ceapa incepe sa sticleasca si sa se moaie.

Se adauga zarzavatul din sticla (ardei gras/ ardei capia/ gogosari plus rosii) si suc de rosii in tigaia cu margini inalte si se caleste pana se formeaza un sos omogen avand grija sa nu distruga legumele.

Amestecul de legume se asezoneaza dupa gust cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Se poate adauga si cimbru uscat.

Lamaile si portocalele se taie felii subtiri. Verdeata se toaca marunt.

Pestele se spala sub jet de apa rece, se lasa la scurs si se sterge cu hartie absorbanta.

In peste se pun felii de citrice. Se stoarce putina zeama. Se pune si un praf de sare grunjoasa si cateva firisoare de piper boabe proaspat macinat.

Pestele se unge cu putin ulei de masline si se asezoneaza pe ambele parti cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat.

Pestele se aseza intr-un vas de copt pe un strat de zarzavat calit in amestec de unt proaspat si ulei de masline.

Deasupra pestelui, cat sa-l acopere, se aseza restul de legume calite.

Vasul de copt se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit spre mare, pentru 35-45 minute (in functie de marimea pestelui).

Cum verificam daca pestele este gata ? Se foloseste un bat pentru frigarui care se infige langa capul pestelui. Nu trebuie sa iasa lichid din peste si carnea in incizie sa fie rozalie. Batul sa fie uscat cand se  scoate din peste.

Preparatul se serveste cald sau rece, cu mamaliga rece. Cine doreste poate sa mai picure zeama de lamaie.

Rezista cine poate ! Imi vine greu sa cred ca exista vreun gurmand de profesie care sa reziste tentatiei de a muia cu mamaliga in minunatul sos al deliciosului preparat.

Merge de minune un pahar cu vinul casei din smochine.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Orice masa cu peste este bine venita pentru sanatatea mintii si a trupului nostru in special dupa mesele incarcate cu preparatele grele din carne de miel, oua fierte, sprituri si cafele.

Post-ul Plachie de caras cu citrice a aparut prima dată în Despre Mancare.

Am gasit prin market tot felul de oferte cu paste fainoase si mi-am zis ca numai cine il incearca in retetele sale poate sa se pronunte asupra unui produs nou. Nu am fugit niciodata de provocari, de noutati in general, indiferent de domeniul de referinta.

Pastele fainoase utilizate in bucataria romaneasca traditionala sunt un domeniu in care, vrem nu vrem, trebuie sa recunoastem, noi romanii am fost mai mereu si suntem in continuare la inceput de drum. Ne miscam totusi, destul de timid inca. Ne uitam cu invidie la italieni si vedem cate sortimente noi pun pe piata. Nici spaniolii nu se lasa mai prejos. Asiaticii au o adevarata cultura culinara pentru pastele fainoase. Ceea ce ma surprinde intr-o oarecare masura este ca nemtii au si ei propriile paste fainoase, la dimensiuni gigantice, din grau dur, care bine preparate sunt adevarate delicii culinare.

Am experimentat anul trecut mai multe retete de-ale noastre folosind produse italienesti – paste cannelloni umplute cu carne tocata de curcan, paste cannelloni umplute cu ciuperci in sos de rosii, paste cannelloni umplute cu peste in sos de rosii, paste cannelloni umplute cu branza. Preparatele obtinute merita tot respectul culinar al gurmanzilor de profesie doritori de nou, dar si al gurmetilor consacrati care pot aprecia cum se cuvine rafinamentul retetelor.

De curand am achizitionat si niste paste fainoase din grau dur, nemtesti. Am inceput sa prepar retetele mele preferate folosind aceste paste fainoase – supa de gaina cu scoici din grau dur. Urmeaza ca in curand, pe masura ce le pregatesc si fac poze, sa scriu mai multe retete preparate cu aceste minunate paste fainoase.

Paste fainoase combinate cu te miri ce ! Dintre retetele mostenite de la mama, la mare apreciere in familia mea si nu numai sunt macaroanele cu carne si penele cu branza. Mama si bunica faceau foarte rar alte retete cu paste fainoase. Se mai folosea fidea in supa de gaina crescuta in curtea casei (numai atunci cand nu aveau timp sa faca taietei de casa) sau fidea cu lapte dulce. Pana de curand, am folosit paste fainoase de-ale noastre drept garnitura la carne, peste sau fructe de mare si am pregatit cateva retete de inspiratie mediteraniana la care am avut grija sa aduc neaparat si o contributie proprie.

Pentru astazi am avut in vedere o reteta proprie, folosind paste fainoase umplute cu crab (de provenienta spaniola) pe care le-am gatit in minunatul meu sos obtinut din praz, ciuperci si smantana. Pentru a pastra tenta spaniola, am adaugat si niste creveti uriasi.

Ingrediente de trebuinta in reteta: paste umplute cu crabi, creveti, smantana grasa, unt proaspat, cascaval afumat, ciuperci congelate, ceapa (uscata si verde), usturoi (catei si verde), marar si patrunjel verde, praz, sare grunjoasa, piper boabe, ulei de masline, fulgi de ardei iute, lamaie, vin alb, sec, cimbru uscat, frunze de busuioc verde.

Am folosit ingrediente congelate dar si ingrediente proaspete.

Este bine de stiut ! Pachetele cu paste si creveti uriasi fiind pastrate in congelator, a fost nevoie sa fie lasate la temperatura camerei 10 de minute pentru a putea fi separate, nefiind necesara utilizarea in reteta a tuturor produselor aflate in cutie. Pe viitor, cand voi achizitiona astfel de produse refrigerate, voi avea grija sa pun separat, in pungi diferite, numai cantitati necesare pentru un singur preparat.

Ceapa, usturoiul si prazul se taie felii subtiri.

Intr-o tigaie cu margini inalte, bine incinsa, se incalzeste un amestec de unt proaspat si ulei de masline extravirgin. Se pun cativa fulgi de ardei iute, pentru un gust deosebit al preparatului.

In tigaia cu amestec de ulei si unt se calesc legumele tocate, amestecand cu o lingura din lemn. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat.

Cum se utilizeaza ciupercile congelate ? Ciupercile inghetate/ cogelate nu se lasa la dezghetat. Scoase din congelator se trec prin jet de apa calduta si se toaca marunt.

Ciupercile inghetate (am folosit hribi), tocate marunt, se adauga peste legumele calite, amestecand cu lingura din lemn, pana ce ciupercile se decongeleaza, se calesc si se omogenizeaza amestecul de legume si ciuperci.

Pentru un gust deosebit al preparatului, se picura peste ciupercile calite, vin alb, sec si se presara cimbru uscat.

Crevetii uriasi, fiind prefierti, inghetati, se adauga in tigaie si se calesc 1-2 minute impreuna cu ciupercile si legumele, pana prind o culoare rozalie spre rosu.

Pastele fainoase umplute cu crab se pun la fiert (inghetate fiind) in apa clocotita, in care s-a adaugat sare grunjoasa. Fierberea pastelor fainoase umplute cu crab dureaza cu 1 minut mai putin decat scrie pe pachetul cu paste umplute cu crab, de regula cca. 3 minute.

Secretul bucatarului ! In tigaia cu legume, ciuperci si creveti se adauga smantana grasa, putin unt proaspat si cascaval afumat dat pe razatoarea mare. Se amesteca cu lingura din lemn pentru omogernizare, cu focul stins sub tigaie, sa nu branzeasca smantana grasa si sa se topeasca cascavalul afumat.

Pastele umplute cu crab, cand sunt fierte, se ridica la suprafata apei care clocoteste.

Cat timp fierb pastele umplute cu crab, se toaca marunt verdeata (marar, patrunjel, frunze de busuioc) si se da pe razatoarea mica cascaval afumat. Se poate utiliza parmezan ras in loc de cascaval afumat.

Pastele fainoase fierte nu se scurg de apa si nu se trec pe sub jet de apa rece ! Pastele fierte se iau cu o spumiera din oala in care au fiert si se adauga in tigaie. Pastele nu se scurg de apa. Apa luata o data cu pastele va ajuta la omogenizarea amestecului din tigaie, facandu-l omogen si sclipitor. In tigaie, chiar se recomanda adaugarea a cateva linguri din apa in care au fiert pastele fainoase.

O fi greu, o fi usor ? Indemanarea se capata in timp, numai prin exercitiu de manuire tigaie ! Se omogenizeaza amestecul din tigaie folosind lingura daca gospodina nu are suficient exercitiu pentru a amesteca din incheietura mainii in care tine tigaia.

Preparatul se serveste cald, cu verdeata si parmezan ras presarat deasupra. Se picura zeama de lamaie pentru un gust mai intens.

La un asa festin nu poate lipsi un pahar cu vin alb, sec, rece.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Fiti inventivi, fiti insistenti, fiti deschisi la orice noutate culinara ! Nu veti regreta. Veti obtine preparate de calitate si veti fi multumiti de prestatia voastra din propria bucatarie.

Post-ul Paste umplute cu crab si creveti in sos de praz, ciuperci si smantana a aparut prima dată în Despre Mancare.

La sfarsitul lui noiembrie, cand se taie iepurii de crescatorie, am cumparat din market 3 iepuri si prin fundul congelatorului am pitit (vorba soacrei mele – „cine pastreaza are, cine cauta gaseste”) un iepure impartit in doua, pentru a gati niste mancarici, asa cum imi aminteam eu ca pregatea mama. Nu pot, sa nu-mi amintesc de anii in care mama s-a hotarat, sa creasca iepuri de casa, in niste custi destul de mari, din fier beton, facute pe comanda de un vecin care le avea cu sudatul (direct interesat de altfel, custile ramanandu-i acestuia cand mama a renuntat la cresterea iepurilor). Mamei ii placusera niste haine din blana de iepure, facute de un vecin blanar si si-a zis ca a venit timpul sa poarte si fetele si nora ei.

Cresterea iepurilor – adevarata „aventura” ! Iepurii crescuti de mama (negri si rareori fumurii) erau de rasa belgiana, iar cand ii taiam aveau peste 2 Kg. Cum „turma” de iepuri depasea prin luna august-septembrie, adeseori, 70-80 de exemplare, iarba adusa zilnic pentru „rontait” era greu de adunat, noi neavand acasa, gradina/ pajiste pe care sa punem iarba, doar o zona de vreo 30 de mp unde bunica punea lucerna. Iepurii mai mancau frunze de varza, morcovi, mere, paine uscata. Mancatul era o problema; daca le dadeai hrana umeda (in special verdeata), iepurii se umflau si mureau. Culcusul din fan uscat al iepurilor trebuia schimbat zilnic, iar cand fatau iepuroaicele, culcusul trebuia schimbat de 2-3 ori, sa le fie cald la „pisoi”.

Parintii si bunicii erau mai toata ziua pe lunca raului, cu o secera manuala, pentru a aduce iarba proaspata. Noi copiii, fiecare la serviciul lui, nu stateam cu ei acasa. Mai aranjasera cu niste cunoscuti, sa le aduca iarba proaspat cosita, dar iarba nu era proaspata decat 2-3 zile si iepurii cresteau repede. Venea luna noiembrie (cand parul pe blana iepurilor era prins ferm) si se taiau majoritatea iepurilor. Blana se sara cu sare grunjoasa si se argasea de blanar, iar carnea se depozita prin congelatoarele fiecaruia dintre noi, copii si la parinti acasa. Carnea prindea bine, era perioada de trista amintire, cand carnea se gasea doar pe cartela.

Cand dupa vreo 3 ani de cazna, mama a decis ca sunt destule blanite pentru 3-4 haine, s-a oprit cu cresterea iepurilor. Socrul meu care avea o casuta undeva la tara, a preluat iepuroaicele gestante si crescutul iepurilor de casa. S-a limitat la 15-20 de iepuri, doar pentru pofta. Copiii invatati cu carnea de iepure cereau diverse preparate.

Ce se gatea din carne de iepure ? Carnea de iepure se preteaza la orice preparat – ciorba, mancarici, fripturi la cuptor, rulade, budinci, tocaturi, etc. Daca as gasi iepure prin market, tot timpul anului, as putea face mai multe retete. Anul trecut a fost prima data cand am gasit, sa cumpar, dupa 20 si ceva de ani, de cand nu mai crestea iepuri nici socrul meu.

Sa se odihneasca linistiti, in pace, acolo pe unde or fi acum ! Bunicii, parintii si socrii mei au plecat dintre noi de ceva vreme. Privind pozele, ne amintim de ei cu nostalgie. Ne aducem aminte, cu diverse ocazii (scrisul pe acest blog imi creaza uneori ocazia) si de modul cum incercau, sa ne ajute pe noi copii, asa cum puteau, in acele vremuri tulburi.

Ingrediente de trebuinta in reteta: minim o jumatate de iepure mai mare, sunca afumata, carne afumata, untura de porc, morcovi, praz, telina si patrunjel (radacina), ceapa, usturoi, ciuperci, vin alb (sec), sare grunjoasa, piper boabe, cimbru uscat, foi de dafin, turmeric, boia de ardei iute, boia de ardei dulce, ghimbir proaspat, patrunjel verde.

Iepurele l-am pus la congelator, nespalat, pentru a nu se crea pojghita de ghiata pe carne. Dupa dezghetare (in frigider, de seara pana a doua zi), iepurele se curata de urmele de puf si de eventuale cheaguri de sange, Se spala cu apa rece si se sterge cu hartie absorbanta sau cu un stergar de bucatarie. Se portioneaza in bucati potrivite ca marime.

Ingrediente de trebuinta pentru garnitura la friptura: cartofi rosii, smantana grasa, cascaval afumat, unt proaspat, lapte dulce, catei de usturoi, sare grunjoasa, piper boabe.

De ce se dau bucatile de carne prin faina ? Bucatile de iepure se tavalesc prin faina de grau, in care s-a pus putina sare grunjoasa. Se scutura surplusul de faina. Faina are rolul de a ingrosa sosul rezultat in urma prepararii retetei, dar si pentru a nu se prinde carnea de fundul cratitei.

Intr-o cratita de inox sau din fonta (am in plan, sa achizitionez o astfel de „scula” de bucatarie, desi este destul de grea si deci, nu prea usor de manevrat), se prajesc bucati de sunca afumata, in putina untura de porc.

Cand se formeaza untura lichida, se adauga bucati de carne afumata care se calesc impreuna cu sunca afumata pana se rumenesc usor.

Cand carnea afumata este aproape rumenita, se pun ciupercile inghetate si se amesteca cu lingura de lemn, pana se decongeleaza ciupercile.

Atentie ! Ciupercile inghetate, calite la foc mare pot sa „arunce” stropi de lichid incins, care ajuns pe maini/ fata vor crea arsuri termice si disconfort. Daca picaturile ajung pe parchetul/ gresia din bucatarie iti faci de lucru singur(a).

Ce ciuperci se pot folosi ? Se pot folosi ciuperci proaspete sau ciuperci congelate, din cele oparite, calite in ulei de floarea soarelui si puse in pungi la congelator, de cu toamna.

Sunca afumata, carnea afumata si ciupercile dezghetate se scot din cratita, intr-un bol.

In untura din cratita se prajesc, la foc iute, bucatile de iepure, date prin faina.

Legumele si ghimbirul se taie in felii mai groase. Ceapa daca este mai mica (de preferat) se lasa intreaga. Cateii de usturoi se lasa intregi.

Se pregatesc condimentele pe care dorim sa le punem in acest preparat.

Bucatile de iepure se rumenesc in untura pe ambele parti pana capata o crusta, care va retine sucul din carne in interiorul bucatii de carne.

Peste carnea rumenita se adauga vinul alb, sec, indoit cu apa rece.

Se da in fiert si se lasa pentru cateva clocote.

In cratita, se adauga legumele feliate si condimentele. Se da in cateva clocote, timp in care lichidul se coloreaza in rosu si portocaliu de la turmeric si boia.

Se adauga in cratita, sunca afumata, carnea afumata si ciupercile, calite. Se amesteca cu o lingura de lemn si da in cateva clocote.

Cratita se acopera cu capacul si se lasa pe plita, la foc potrivit, pentru 5 minute, timp in care se vor amesteca aromele.

Cratita acoperita cu capac se introduce in cuptorul incins al aragazului pentru cca. 40 de minute, la foc potrivit, pentru desavarsirea coacerii tuturor ingredientelor folosite.

Ce rol are tigla aia din cuptor ? Tigla distribuie uniform caldura in cuptorul aragazului si o mentine constanta pe toata perioada coacerii, chiar daca se umbla la foc. In plus, previne arderea mancarurilor si prinderea de fundul cratitei, datorita focului dat prea mare.

Este timpul sa se pregateasca o garnitura pentru friptura de iepure. Am ales un piure de cartofi si brocoli.

Cartofii curatati si feliati se pun la fiert in apa rece cu sare grunjoasa. Pentru un gust deosebit al piureului, la fierberea cartofilor se adauga in apa 1-2 catei de usturoi.

Cand cartofii sunt pe trei sferturi fierti, se adauga buchetelele de brocoli. Se continua fierberea pana se moaie si brocoli.

Legumele fierte se pun la scurs intr-o sita.

Pentru piure se adauga in legumele fierte un bot/ lingurita de unt proaspat, 2 linguri de smantana grasa, o mana de cascaval afumat (dat pe razatoarea mare), 2-3 linguri de lapte dulce, un praf de sare grunjoasa si cateva fire de piper boabe proaspat macinat.

Ingredientele se mixeaza sau se maruntesc si se amesteca cu telul pentru legume.

Cratita cu preparatul se scoate din cuptorul aragazului si se lasa acoperit pentru 2-3 minute, pe aragaz, timp in care se introduc in cuptor (flacara este stinsa) farfuriile in care se va servi preparatul la masa.

Sa apropiem imaginea (chiar daca are o tenta de neclaritate) pentru a distinge mai clar rumenirea carnii de iepure si a bucatilor de sunca afumata si carne afumata, coloritul legumelor si limpezimea sosului din acest minunat preparat.

Despre miroase ce sa mai zic, decat pacat ca nu poate sa ne gadile narile doar prin scris.

Cum se serveste preparatul ? Acest preparat deosebit se serveste cald/ fierbinte chiar, pe farfurii incalzite (untura de porc se sleieste repede si schimba gustul preparatului) cu legume si ciuperci plus garnitura de piure alaturi si cu sos picurat peste piure si legume.

Alternative culinare la aceasta reteta ! Sau ziceti-le cum doriti ?! Iepurele pregatit in vin dupa reteta vanatoreasca (asa cum este aceasta) se poate servi si cu paste fainoase.

Fragezimea carnii de iepure crescut in gospodarie este mai putin apreciata decat merita, desi un preparat facut dupa aceasta reteta vanatoreasca bate cu brio preparatul obtinut cu iepure salbatic.

Orice alta garnitura folosita langa iepurele pregatit in vin este bine venita. Merge foarte bine cu cartofi fierti sau orice alte legume fierte.

Ca legume fierte se pot folosi cele pregatite o data cu iepurele pentru gustul deosebit al sosului (gurmetii profesionisti stiu de ce) sau se pot fierbe legumele (cartofi, brocoli, conopida, morcov, etc.) separat, in apa cu sare grunjoasa.

In reteta se pot folosi porcarele de la garnita.

Nu pot lipsi de pe masa gogosari umpluti cu conopida si struguri sau gogosari umpluti cu vara rosie, conservati  in otet.

La aceasta reteta, pregatita spre primavara se poate servi o salata de sezon.

Un pahar cu vin rosu va face festinul desavarsit.

Pofta buna voi frati gurmanazi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Daca sunteti vanatori si chiar reusiti (!?) sa impuscati vreun iepure, incercati aceasta reteta. Nu vad niciun motiv, sa regretati. Gurmetii de profesie, cred, ca nu vor rezista ispitei, de a incerca aceasta reteta fantastica, plina de miroazne tainice.

Post-ul Iepure cu legume in sos de vin a aparut prima dată în Despre Mancare.

Am citit candva, cand inca mergeam la serviciu la prima ora despre cat de important este sa nu pleci niciodata de acasa fara a servi micul dejun. Programul de lucru incepea la ora 7.00, naveta dura minim 30 minute, iar trezirea era undeva in jurul orei 5.30. Dupa trezire si cateva miscari de inviorare urmau pregatirile strict necesare fiecarui individ, dimineata si servirea micului dejun. Nu imi permiteam sa uit ca autobuzele speciale care ne duceau la serviciu aveau plecare la ora fixa. Era destul de complicat sa ajungi la serviciu, fara a intarzia la program, daca ratai autobuzele.

Grija pentru sanatatea trupului si a mintii trebuie sa ne fie sfanta ! Respectand principiul stomacului pus la cale/ garnisit, inainte de a pleca de acasa, am evitat in acea perioada problemele cu stomacul, chiar daca se intampla sa sar destul de des peste masa de pranz (pachetelul era uitat in geanta) sau chiar daca programul de lucru se prelungea mult spre a 2-a zi si chiar mai mult de atat. Nu intotdeauna aveam timpul necesar sa servesc masa de pranz la cantina firmei si astfel pachetelul de acasa era sfant. Obisnuinta servitului micului dejun era pastrata inclusiv in zilele cand ma trezeam mult mai de dimineata pentru a pleca in delegatie.

Ce retete abordam pentru micul dejun ? Timpul destul de condensat dimineata (maxim 15 minute) nu imi permitea sa pregatesc retete sofisticate pentru micul dejun. Mai ciupeam ceva timp suplimentar pentru servit micul dejun in diminetile cand nu ma barbieream. Ouale, branza, untul si laptele erau la mare cautare. In anii cand pregateam porcarele la borcan, micul dejun era ceva mai bogat si mai variat. Vara, cu legume proaspete, micul dejun era destul de diversificat. Uneori, de la cina din ziua precedenta ramanea cate ceva gata pregatit care se putea servi dimineata, in mare viteza.

Cand trezitul la ora fixa si timpul ramas pana la inceperea programului de lucru nu a mai fost ceva apasator, micul dejun a devenit ca un rasfat. Au aparut retetele mai mult sau mai putin sofisticate – pane’ de nane, rulouri cu porcarele si cas afumat, ochiuri cu cascaval afumat si paine prajita, ardei capia copti, pane’, paine prajita cu carnati picanti si oua de prepelita.

Ingrediente de trebuinta in reteta: chifle, carnati afumati, sunca afumata, unt proaspat, cascaval afumat, mozarella, legume proaspete (de sezon).

Practic, chiflele se pot umple cu ce ai prin frigider: salam, slanina, ciolan afumat (presat), sunca de Praga, orice fel de carnati, orice fel de branza, unt proaspat, chiar peste afumat sau peste sarat (ansoa). Spre deliciul gurmanzilor de profesie, gospodina(ul) va gasi asocierile culinare cele mai apreciate.

Nevoia te invata, initiativa este laudabila, dar si statul trebuie sa te indemne ! Multi ciobanii s-au orientat si sub indrumarea unor intreprinzatori locali (din randul lor sau de aiurea) s-au asociat, vand in targuri de saptamana si prin piete, dar au deschis si magazine prin mai toate orasele importante ale tarii. Gasesti in galantare tot felul de preparate romanesti (mult mai gustoase decat cele de prin market, chiar daca sunt usor mai scumpe): unt, branzeturi, afumaturi de toate felurile (carne, carnati, slanina, scarita, ciolane intregi si dezosate, etc.) – proaspat afumate si la borcan, conservate in untura; lapte, salamuri, rulade, pastrama, etc. Au inceput sa apara si produse pregatite dupa retete din trecut – crenvursti din carne de vita sau parizer din carne de vita. Am regasit gustul produselor aduse de tata de la oras, in copilaria mea.

Chiflele (de preferat din faina neagra sau din faina integrala) se taie in lung, pe din doua. Se ung cu unt proaspat, cumparat de la ciobani, din piata.

Se aseaza bucati de carnat si de sunca afumata, iar deasupra felii subtiri de mozarella si cascaval afumat dat pe razatoarea mare. Capacul chiflei se cresteaza si se infig in el, felii subtiri de mozarella si bucatele de unt proaspat, iar deasupra se pune cascaval dat pe razatoare. Se pun cele 2 bucati de chifla, astfel dichisite, una peste alta.

Tava de copt in care se pun chiflete umplute, se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit. Se urmareste prin geamul cuptorului de la aragaz cum se topeste mozarella care invaluie chifla ce se rumeneste.

Chiflele se servesc calde, cu legume de sezon, proaspete.

Chiflele crocante se pot taia calde, folosind un cutit pentru paine, bine ascutit.

Nu este nicio greseala daca acest preparat este pregatit pentru cina si servit cald, cu o bere rece alaturi.

De unde cumparam painea ? Chiflele proaspete, painea calda, pizza gata coapta, etc. trebuie cumparate direct de la brutarie (nu din market unde se aduce aluatul inghetat, cine stie cand preparat si produsele doar se coc in cuptoarele electrice din spatele galantarelor) sau direct din magazinele brutariilor satesti/ brutariilor de cartier.

Intotdeauna exista si un atuu ! Tot ati incalzit cuptorul, se pot prepara 4 chifle umplute de persoana si astfel este asigurat si micul dejun de a doua zi sau pachetelul pentru serviciu.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Evitati pe cat posibil produsele de fast food daca tineti la sanatatea voastra. Cu putin efort si ceva pricepere puteti manca sanatos, numai preparate proaspete, gustoase si pline de arome tainice. Daca nu incercati nici nu stiti ce pierdeti.

Post-ul Mic dejun cu chifle umplute, la cuptor a aparut prima dată în Despre Mancare.

Intotdeauna mi-a placut sa cumpar gaini rasa grea, chiar daca au carnea ceva mai tare si destul de atoasa. Carnea de gaina batrana face supa buna, spune o veche zicala romaneasca. Carnea de gaina batrana bine fiarta sau pregatita la cuptor, inabusita in cratita cu destul lichid (ce mai minunatie de sos se obtine) si capacul pus deasupra, este un adevartat deliciu culinar spre bucuria gurmetilor profesionisti. Se cere, doar, destul hrean proaspat ras plus niste tarie.

Nu cumpar decat gaini refrigerate, pe la sfarsitul toamnei cand fermierii fac numaratoarea cardului de gaini si separarea celor outoare/ de prasila de cele care se sacrifica pentru a nu intra cu ele in iarna, cand cheltuielile cu hrana, ceva mai mari, nu se justifica cu acestea. Gainile acestea (monstru cum le ziceam cand cresteau mama si bunica in curtea casei parintesti) cumparate in ultimii ani, cantaresc 4-5 Kg/ bucata si rareori le gatesc intregi, doar pentru rasol – gaina fiarta, iar fondul de pasare (se foloseste lichidul cu grasime ramas in urma fierberii intregii pasari in apa cu sare grunjoasa si legume – ceapa, morcov, telina, pastarnac, patrunjel) il pun in cutii cu capac etans la congelator.  De regula, gainile le transez si excesul de grasime se topeste pentru a putea avea oricand la dispozitie baza – untura de pasare si carnea pentru supe – supa de gaina cu rosii si galuste, supe crema – supa crema de legume cu crutoane si cascaval afumat, mancarici – mancare de prune si praz cu pulpe de gaina, fripturi – pulpe de gaina cu legume si ciuperci la cuptor.

Amintiri, amintiri ….. ! De cate ori scriu despre gainile astea mari, imi amintesc de anii copilariei mele. Pentru a se pregati pe timpul verii monstrul din gradina bunicii era nevoie de ceva discutii mai aprinse intre parinti (barbatii de o parte si femeile de cealalta). Mama si bunica ezitau sa taie gainile acestea in timpul verii, tocmai pentru a le pastra pana toamna tarziu chiar pana spre Craciun cand le taiau, le transau si erau puse la untura impreuna cu carnea de gasca si carnea de porc. Se intampla, uneori, in mijlocul verii arzatoare, ca vreo gaina din acestea, monstru, sa se cocoate in varful gardului, sa i se faca rau de la zapuseala de afara, sa cada jos de la inaltimea de peste 1 m a gardului de la curtea pasarilor si sa moara. Vaicarelile erau taxate de reprosuri, gen – ati bagat porumb si grau in ele pana au cazut din varful gardului, in loc sa le taiati. Treceau repede contrele astea gospodaresti pe teme culinare, dar obiceiul ramanea, fiind mai utile familiei numeroase carnurile si untura de pasare in iernile geroase si lungi, cu zapada de 1,5 m pe drumuri cand nu se putea circula decat cu sania trasa de cai. Partiile pentru circulat prin curtea casei erau adevarate tuneluri, facute cu lopata. Plugurile triunghiulare din barne groase de stejar erau trase de singurul tractor din oras care lucra cat era ziua de lunga la deszapezit drumurile.

Ingrediente de trebuinta in reteta: fond de pasare, ciuperci (proaspete sau congelate de cu toamna), oua de prepelita, ceapa, cartofi, amestec de ardei gras si rosii puse de cu toamna la borcane, smantana grasa, verdeata (patrunjel si busuioc), sare grunjoasa, piper boabe.

Fondul de pasare utilizat este din cel pastrat la congelator in cutii cu capac etans.

Pareri gastronomice greu de contrazis ! Daca trebuie sa cumpar ciuperci proaspete (ciupercile oparite si congelate de cu toamna s-au teminat si nu am pe moment de unde culege), prefer ciupercile de crescatorie, brune, care aduc cat de cat, la miros si gust cu cele de padure.

Fondul de pasare congelat se pune intr-o oala cu putin apa rece si se decongeleaza la foc potrivit. Se adauga ciupercile taiate in patru, cuburi mici de cartofi, rondele subtiri de ceapa uscata si putin zarzavat pentru ciorbe.

Ingredientele pentru supa crema se fierb la foc potrivit pana se moaie cartofii. Supa se drege cu sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Se poate adauga putin cimbru uscat.

In supa se adauga 1-2 linguri de smantana grasa.

Amestecul pentru supa se mixeaza folosind un blender vertical. Se adauga verdeata (patrunjel si frunze de busuioc).

Se da supa crema in clocot si se pun oua de prepelita, la posat, atunci fiind sparta gaoacea de ou. Se fierbe supa crema (cateva clocote) pana ce ouale de prepelita se ridica la suprafata lichidului.

Cum scoatem oul de prepelita din gaoace, fara a-l sparge ? Coaja oului de prepelita este tare si se taie/ sparge folosind cutitul de paine sau un cutit cu zimti, pentru curatat legume. Nu este nicio greseala daca mai intai se pune oul scos din gaoace intr-un bol de unde se rastoarna in supa crema care clocoteste.

Un ardei iute langa castronul cu supa crema poate fi bine venit. Un coltuc de paine proaspata nu ar fi de refuzat.

Cum servim supa crema ? Supa crema se serveste calda sau rece, cu felii de ciuperci crude plutind deasupra, cu sau fara crutoane de paine prajita, cu sau fara smantana suplimentara, cu verdeata multa.

Cine prefera acritura poate servi aceasta supa crema cu iaurt in loc de smantana.

Nu poate fi evitat un paharel cu tuica de prune.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Propriile voastre preparate concureaza la superlativ cu cele mai bune preparate servite vreodata, fiind pregatite de voi asa cum doriti, cu ingredientele preferate. Nu poate fi nimic mai bun, mai sanatos, mai gustos, mai aratos decat propriul vostru preparat. Numai cine nu indrazneste si nu insista, nu crede si nu are satisfactii culinare.

Post-ul Supa crema de gaina cu ciuperci si oua de prepelita a aparut prima dată în Despre Mancare.

Ficatul in general si cel de vitel in special sunt maruntaiele preferate pentru a se pregati un pranz sau o cina rapida, in familia mea. Garnitura pusa alaturi de ficat este de cele mai multe ori ceva servit si anterior, ramasa de la pranz sau de la cina.

Pregatit la gratar –ficat de vitel la gratar cu paine prajita si branza cu mucegai sau la tigaie, cu garnituri diverse (in general, merge cu orice garnitura din legume, paste fainoase, cartofi sau orez), ficatul poate fi o delicatesa, apreciata de cei mici dar si de cei mai in varsta. 

Ficateii de pasare (pui/ gaina, curcan, rata, gasca) se preteaza la o gama mai larga de preparate – ficatei de pui prajiti, cu ceapa, ficatei de curcan cu rosii, ficatei de gasca cu humus.

Tocanita din ficatei de pasare este un adevarat deliciu culinar – tocanita din ficat de curcan, bacon si ciuperci. Gurmetii de pretutindeni stiu de ce.

Amintiri, amintiri ….. In vremurile tulburi, inainte de ’89 cand aprovizionarea cu cele de trebuinta pentru masa familiei era o problema, maruntaiele erau o sursa cat de cat accesibila, in sensul ca se mai gaseau. Este adevarat ca inghesuiala si inghiontelile, injuraturile si miasmele de la cozile interminabile, bulucite in fata ghiseului din spatele halei de carne (in hala il gaseai doar pe Manole, macelarul, care salta din umeri cand il intrebai daca vine carne si pe multi ca mine care dadeau tarcoale, doar, doar, o baga ceva) cu greu pot fi uitate. Daca poti ierta acele vremuri pline de nelinisti si de privatiuni, nu le poti uita…. Dupa inghesuiala venea randul batranului gratar din tuci care pus pe flacara mare a aragazului se popula rapid cu ficat, rinichi si inima (ficat de vitel la gratar cu paste fainoase, maruntaie de porc la gratar), fumul gros invada bucataria, iar miroaznele tainice navaleau pe holul blocului si pana la vecini.

Ingrediente de trebuinta in reteta: ficat de vitel/ porc, faina de grau, oua proaspete de gaina, ulei de floarea soarelui, sare grunjoasa, piper boabe.

Ficatul de vitel/ porc se cumpara bucata ceva mai mare care se curata de urmele de vase de sange si de pielite, se portioneaza in bucati de marimea palmei.

Mare atentie ! Se verifica bucata de ficat cumparata daca a fost indepartata fierea in totalitate de catre macelar pentru ca preparatul final sa nu se obtina amar.

Cum se pastreaza bucatile din ficatul de vitel/ porc transat, ramase, nepreparate proaspete ? Bucatile de ficat care urmeaza a se praji se spala de sange in cateva ape, se lasa la scurs intr-o sita si se tamponeaza cu hartie absorbanta. Bucatile de ficat ramase nu se spala, doar se sterg cu hartie absorbanta si se pun in pungi din plastic alimentar care se pastreaza in congelator.

Bucatile de ficat, inainte de prajire, se tavalesc prin faina de grau in care s-a pus sare grunjoasa.

Ouale de gaina se bat cu telul sau cu furculita si se asezoneaza cu piper boabe proaspat macinat.

Bucatile de ficat tavalite prin faina de grau se cufunda in oul batut si se invelesc bine in ou.

Cum prajim ficatul ? Se incinge o tigaie cu margini inalte in care se pune ulei de floarea soarelui. Nu este nicio greseala daca prajirea ficatului se face in untura de pasare sau chiar in untura de porc. Personal, agreez untura de porc pentru prajirea ficatului de porc si untura de pasare pentru prajirea ficatului de vitel.

Fiecare cu gustul lui ! Majoritatea bucatarilor profesionisti recomanda pregatirea ficatului astfel incat sa ramana bucata de ficat, la mijloc, sangerie. Nefiind bucatar profesionist si fiind ghidat doar de gustul meu si de propriile preferinte, imi place ficatul mai facut pana ce bucata de ficat devine rozalie la mijloc.

Ficatul prajit se serveste cald cu garnitura preferata sau doar cu mustar si paine calda.

La asa festin nu poate lipsi un pahar cu vinul casei din smochine. Merge si o bere rece.

Daca ficatul prajit se serveste cu garnitura preferata, atunci merge si o salata de sezon.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Cum meteorologii anunta o vara torida, ideile de retete pentru pregatit la iuteala, pentru a sta cat mai putin prin preajma aragazului, ma gandesc ca pot fi destul de bine venite pentru tinerele gospodine si nu numai.

Post-ul Ficat de vitel dat prin ou batut si prajit a aparut prima dată în Despre Mancare.

Dupa parerea mea, carnea de oaie este pe nedrept hulita de multi, fara a avea un motiv anume, ca si cum eternul slogan „nu-mi place” ar tine loc de o motivatie consistenta. Exista unele polemici legate de ajustarea in prealabil a carnii de oaie/ berbec pentru a-i diminua mirosul (care miros, as zice eu ?!) – tinere carne in otet timp de 2-3 ore, cu condimente si apoi spalare sub jet de apa calduta sau fierbere carne in apa cu condimente si aruncare lichid in care a fiert carnea (probabil nu au auzit/ nu au mancat niciodata/ nu au aflat cum se prepara o adevarata minunatie gastronomica – ciorba de berbecut), etc. sau tot felul de ciuntiri ale bucatilor de carne pentru indepartarea grasimii naturale a animalului (nu inteleg de ce sa o indepartezi si sa pui apoi ulei/ grasime de porc ?!). Ciobanii folosesc saul de oaie (grasimea) aflat in exces la pregatirea altor retete – tocana de berbec cu cartofi noi.

Amintiri, amintiri ….. ! Copil fiind, mergeam cu parintii sa servim tocana ciobaneasca, pregatita de ciobani in stilul lor propriu. Imi amintesc de serbarea campeneasca (jocuri si cantece jienesti) de la sfarsitul lui septembrie (cand se coborau oile de la munte) de pe lunca de la intrarea in satul de ciobani unde se pregatea in niste ciaune maiestuoase (folosite la stana pentru fiert laptele) vestita tocana. Mamaliga era la mare cautare.

Retete, retete, care mai de care ….. ! Nu cred ca exista preparat mai delicios (gurmetii profesionisti ma vor aplauda asa cum se cuvine) decat friptura de berbecut crescut la stana, la cuptor. Sosul de la friptura in care sa moi cu paine calda face toti banii. Carnea de oaie/ berbecut poate fi pregatita si la tigaie – muschi de berbecut la tigaie, cu sos de ciuperci si legume. Daca cumva, chiar se doreste atenuarea gustului carnii de oaie pe care simandicosii o evita in necunostinta de cauza se poate prepara pulpa de berbec in sos de mustar. Nu pot rezista tentatiei de a cumpara pastrama de oaie (din cea adevarata) ori de cate ori o vad in galantarele ciobanilor prin piata. Pastrama adevarata, de la ciobani, nu seamana in niciun caz cu pastrama la vedere prin market.

De-ale macelarului ! Gatul de oaie este acea parte a animalului pe care se bat sa-l cumpere doar cunoscatorii (daca nu cumva ciobanul a oprit gatul animalului pentru el). Cand vreau un gat de oaie il comand din timp la ciobani. Gatul animalului are multa carne moale si grasime destul de putina (doar atat cat trebuie). Portionarea gatului de oaie este destul de dificila (trebuie sa tai pe vertebrele gatului) si numai macelarul este cel care poate sa-l portioneze asa cum se cuvine. Daca ajungi cu gatul de berbec intreg, acasa si satarul/ toporisca sau cutitele tale nu sunt de calitate si bine ascutite, risti doar, sa ciopartesti toata carnea. Mai bine te lasi pagubas, scoti tuciul cel mare din balcon (daca il ai in dotare !?) si pregatesti gatul intreg, o data. Este adevarat ca in afara de un tuci mare iti mai trebuie si multa rabdare (ce te faci cu „soriceii” care misuna prin stomac ?), vreo 6-8 ore sa stea carnea in cuptorul incins al aragazului.

Ingrediente de trebuinta in reteta: bucati din gat de oaie, carnati proaspeti, bere, slanina afumata, cartofi, ceapa, usturoi, praz, telina, morcov, sare grunjoasa, cimbru uscat, boabe de piper, foi de dafin, ulei de floarea soarelui.

Sunca afumata se taie in bucati ceva mai mari care se calesc in tigaia de fonta bine incinsa in care s-a picurat putin ulei de floarea soarelui (nu scoate prea mult fum la prajeala care va urma). Cand s-a format ceva grasime in tigaie se pun la prajit si carnatii.

Carnatii prajiti si bucatile de sunca afumata, prajita, se scot din tigaie pe o farfurie.

Bucatile din gat de oaie se perpelesc rapid, uniform (pe ambele parti si pe grosimea carnii), in tigaia de fonta (faina investitie ! chiar daca fiind foarte grea abia se misca cu o singura mana), cu grasimea bine incinsa.

In timpul prajirii carnii se adauga condimentele: foi de dafin, boabe de piper, cimbru uscat.

Cand grasimea de oaie se rumeneste uniform, se adauga in tigaia de fonta legumele, carnatii prajiti si sunca afumata, prajita. Se acopera ingredientele cu bere (de preferat bere neagra, mai aromata decat berea blonda).

Se pune un capac pe tigaia de fonta care se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc mic, pentru nu mai putin de 3-4 ore.

Minunatie culinara, greu de descris in cuvinte ! Carne mai frageda, desprinsa de pe oase, cu greu se poate spune ca exista. Sosul, o minunatie care imprastie miroazne tainice prin toata casa, care iti gadila narile si te indeamna, cand gospodina scoate capacul de pe tigaie, sa moi la iuteala in sos, cu niste paine calda.

Preparatul se serveste cu cartofi noi (fierti in apa cu sare grunjoasa), pe farfurii incalzite, sa nu se sleiasca grasimea de oaie. Sosul de la preparat se picura peste cartofi si in jurul bucatilor de carne.

Pe preparat se presara verdeata (marar si patrunjel) tocata fina.

Preparatul se serveste impreuna cu o salata de sezon (salata verde, ceapa si usturoi verde, patrunjel, ridichi de luna, sare grunjoasa, otet de visine) care sa atenueze grasimea de oaie.

O bere rece nu poate lipsi de la un asa festin.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ocoliti carnea de oaie. Bine preparata, carnea de oaie (unul dintre cele mai curate animale de sacrificare pentru carne) este o adevarata minunatie culinara. Daca nu incerci, nu ai de unde sti.

Post-ul Gat de oaie cu carnati proaspeti, in sos de bere, la cuptor a aparut prima dată în Despre Mancare.